Anul ăsta le-a îmbrăcat în ie.
Ba chiar le-a spus și o poveste despre cum ”aia a fost ia lui Mami, când era mică”, iar, când Sofia a fost la un pas să izbucnească-n plâns că bluza ei nu are o istorie, eu m-am gândit să mă arunc, salvator, în luptă și m-am trezit spunând: ”Asta a fost ia lui Tati!”
Cred că ăsta e și motivul pentru care nu vă mai încarc memoria cu o poză cu Sofia în ie…
Secvența cu bluzele mi-a amintit de o seară de vară când, obosiți după ce vizitasem o cetate bucovineană, încărcată de povești cu domni și domnițe care se sacrificaseră pentru patrie, am încercat să aflu ce înțelege Alecsia – la 6 ani! – din cuvântul România.
-Alecsia, ia spune-i Sofiei ce e România?
-Ăăăăă… e o țară.
-Hai, mai spune!
-E o țară frumoasă…
-Așaaaa. Ai înțeles, Sofia?
-Da, papatutu Gleșia!
-Da, Sof, Tati ne-a promis că mergem în Grecia. Nu-i așa, Tati?
Cred că mai am ceva de lucru cu fetele astea…
