Jurnal de tătic. Trei ceasuri negre pentru Bubu

Bubu a avut o zi de rahat. Dimineața s-a trezit sub o frunză de trifoi. Sigur nu avea patru foi! Frig, umezeală, poate era o idee mult mai bună să mai stea pe sub pământ câteva săptămâni, dar soarele ca de vară de acum câteva zile a păcălit-o și a făcut ochi, carapace și buline negre. Nu a apucat să-i cânte vreo fecioară, dornică să afle unde-i e sortitul.
Gărgăriță riță,
Zboară-n poieniță
Și unde te-oi așeza
Acolo m-oi mărita!
De unde știu că Bubu e fată? Din sursă sigură, de la Alecsia.
Poate că Bubu scapă de vrăbii prefăcându-se moartă, dar pentru Alecsia figura nu a ținut. A prins-o.
Nimeni nu avea timp de fată, toți eram preocupați să ne umplem de noroi, să-l înghesuim sub unghii, în încălțări sau să ne dăm cu el pe față. Poate v-am mai spus, dar nevastă-mea suferă de o boală foarte rară. Se numește ” hai să plantăm flori în cele mai bizare și inutile locuri și apoi să plecăm, urmând să ne întoarcem mult după ce s-au ofilit și arată ca niște boscheți putreziți”.
Când sărmana femeie e în criză, toți încercăm să-i facem pe plac, pentru că se pare că boala asta e mai greu de suportat când ești singur în grădină.
Așa că, în momentul în care ziua lui Bubu începea să devină de rahat, toți ceilalți speram ca ziua să se încheie mai repede.
În jurul nostru erau zeci de mușuroaie în care tronau bebeluși de petunii, panseluțe, creasta cocoșului, pete mari de noroi pe alei și pe noi era destul pământ cât să prindem rădăcini.
Silvana, într-un târziu, a înfipt sapa, s-a sprijinit în ea ca un cavaler în paloșul cu care tocmai decapitase un vrăjmaș și a spus:
-Peste o lună o să fie foarte frumos aici!
Timid, am șoptit:
-Peste o lună noi nu suntem aici…
Poate era lumina de după-amiază sau poate doar mi s-a părut, dar la cuvintele mele o rază de speranță a trecut prin ochii soacră-mii. În fine.
Ne-am suflat toți în mâini, încercând zadarnic să alungăm frigul. La meteo spuneau că vor fi 6 grade, așa o fi fost, dar mi se părea că sunt 3 grade-n curte și 3 în uliță.
Abia atunci două lucruri mi-au atras atenția. Primul era că Sofia călcase în bălegarul de la flori, al doilea era că Alecsia avea o caserolă de plastic, cu capac, plină de frunze și iarbă. Cum primul lucru părea a fi exclusiv de competența feminină din casă, m-am aplecat asupra celui de-al doilea.
-Lasă aia afară, Alecsia, am văzut destule frunze azi.
-Tati – în vocea ei era un ton de reproș – e animalul meu de companie, Bubu! E fetiță!
Prima chestie la care m-am gândit a fost o râmă, dezgropasem destule, plantând flori, și aproape era să o las să o bage-n casă, doar de bucuria de a vedea pe maică-sa cum îi dă pupicul de noapte bună, dar am văzut prin capac o gărgăriță cât o unghie de copil.
-E o buburuză, las-o să zburde liberă.
-Tati, dar îi e bine în acvariu. Are tot ce-i trebuie. Uite, are și o floare.

Îmi era milă de biata făptură păcălită de vara mincinoasă de acum câteva zile, așa că am insistat:
-Și dacă vrea să zboare? Se lovește de cutie, nu îți e milă de ea?
Uitasem că un copil are sentimentele amestecate. Poate plânge o zi lângă o păpușă cu piciorul rupt, dar o insectă o dezmembrează cât spui ”Câh!”
Alecsia a deschis caserola. Bubu, poate zăpăcită de legănat într-o cușcă de o mie de ori mai mare decât ea, n-a schițat vreun gest.
-Uite, vezi? Nu pleacă. Mă iubește.
A dat să o pupe și atunci gâza a tulit-o. Poate a crezut că o mănâncă.
Ce țipete, ce urlete! Alecsia și-a bocit animăluțul de a trebuit să-i promitem că o vom căuta pe Bubu. De altfel, ceva timp am și căutat-o prin grădină.
Criza a rezolvat-o Sofia, care, chiar dacă e mai mică decât Alecsia cu 4 ani, are uneori niște soluții…
-Lesa – așa-i spune ea Alecsiei – vlei să fiu eu Bubu?
Atunci mi-am dat seama că nu mă înșelasem mai devreme. Cu un licăr de speranță-n ochi, soacră-mea a spus:
-Peste o lună nu o să mai fiți aici!
Dar poate m-am înșelat din nou sau n-am auzit bine, acoperit fiind de râsetele fetelor…
Noaptea, când temperatura a coborât la 0 grade, m-am gândit că poate nu-i era rău lui Bubu în cutie.
Dar dacă a fost fraieră și a zburat…

PS Nu e prima noastră aventură cu o buburuză. Pe prima o puteți reciti AICI.