-Auzi? Ia și tu un șampon cu argan!
Femeile au un talent aparte de a te trimite la cumpărăturile care-ți produc cel mai mare disconfort. Tampoane, scutece, pompă de muls, lamă de ras roz. Cum e nevoie de așa ceva în casă, pac, tocmai atunci bărbatul se nimerește la ușă sau e în drum spre casă. La mine, lista de ”hai, mami, nu vreau să mă duc” e mai lungă, figurând la loc de cinste pe ea și șamponul de orice fel.
-Ții minte? Cu argan.
De ținut țin eu minte, dar cum să fac să scap de problema asta? Mereu am necazuri când caut șampon.
O dată eram într-un hipermarket, căutam, bineînțeles, șampon. Văd un tip în uniforma magazinului și îl întreb:
-Știți unde găsesc șampon?
Se uită ăla la mine, aproape râde și spune:
-Da-l căutați de mult, nu?
Nu vă mai spun câte chinuri îndur dacă e de luat șamponul de la farmacie.
-Pentru păr… lucios?
Sau, dacă te vede farmacista că ai ales deja un flacon:
-Folosiți doar din ăsta, pentru volum?
Da, măi fetelor, pentru păr atât de absent că locul e lucios și pentru volum, dar la burtă!
Nu mă supăr, dar încerc să evit. Când pot.
-Dacă nu găsești cu argan, nu lua nimic!
Când nu pot evita, înfrunt încercarea cu bărbăție. Intru în farmacie și, normal, raftul cu șampoane e mai mare decât ăla cu aspirine. Zadarnic căutam un afiș cât capul pe care să scrie: ”Alecule, ăsta e cu argan! Nu mai căuta, ia-l și fugi!” Nu era nici un afiș, doar etichete cu scris mic, mic.
Tot în farmacistă îmi era scăparea. Mă apropii timid de ea. Ochii ei spuneau: ”Vrei tampoane, masculule?” Ai mei spuneau: ”Sunt chel!” Am apelat și la vorbe:
-Sărut mâna, aveți șampon cu ARAGON?
Se uită la mine, pufnește-n râs, se oprește, după un timp mult peste cel care jignește și zice:
-Ole, torero!
He, he, gândesc eu, lucios și cu volum, dar tot o inspir pe doamna!
-Ole! Dar șamponul?
-N-avem!
Dau să plec, când o aud din nou:
-Dacă ați fi vrut cu argan era altceva! De ăla avem. Și e bun, face părul…
A râs din nou… dar am preluat conversația:
-Scuzați-mă, știu, face locul lucios! Dați-mi o sticlă.
Seara, trei smocuri mătăsoase se agitau în jurul meu. Întind mâna, prind unul dintre ele și mi-o dezmierd în mătase. A meritat să o suport pe farmacistă! A meritam din plin!
Foto Alex Mazilu
