Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Secta ”Cercul” din Mureș. Cu ce l-am înlocuit pe Dumnezeu? Cu o foaie din Biblie, un citat din Osho, două cristale și un vibrator!
Foto Alex Mazilu
Știu că toată lumea e ocupată cu bubele pline de rahat care au explodat în politică și presă, încinse pentru că s-au frecat prea mult una de alta, dar n-aș vrea ca un caz important– care are potențial adevărat de ”pericol public” – să se piardă în rubricile de tabloide. E vorba de dosarul sectei ”Cercul”, din județul Mureș, de fapt un mănunchi de femei, grupate în jurul unui personaj dubios, ”maestrul spiritual” Sebastian Eusebiu Apostolache.
Îngrozitor la acest caz mi se pare – analizându-i ”măruntaiele” – că el se poate repeta aproape oriunde, poate chiar deja există și alte grupuri de acest fel. Numiți-le ”secte”, ”culte” sau cum vă vine mai bine, dar ele sunt un răspuns dat de sufletul multor semeni de-ai noștri după ce i-am lăsat – cu mult scandal – fără credință.
Noua religie fast food
De fapt, am văzut, din cele câteva pagini de probe că acest ”maestru” de mucava a conceput practic o nouă religie. Noua lui religie constă în frânturi din altele, creștinism, budism sau din practicile șamanice. Fiecare element – rupt din contextul credinței din care provine – devine o piesă în mozaicul perfid care… convinge!
”Convingere” este unul dintre cuvintele cheie ale acestei afaceri. Fetele căzute în plasă erau convinse că împlinirea lor spirituală e acolo, în casa țărănească devenită ”casa sfântă” a ”Cercului”.
Dar ce recunoaștem în credințele transmise de ”maestru” victimelor? În primul rând toate elementele pe care le vedem ”șeruite” zi de zi pe rețeaua de socializare. Rugăciuni creștine, meditații yoghine, cristalele alchimiștilor sau eliberări ale energiilor sexuale. Bucăți fără sens atunci când sunt rupte din context, amalgamul din care e făcută ”noua religie” care ne bântuie tot mai sever de ceva ani.
În câte case nu recunoști sau – ca să fiu mai modern în exprimare – pe câte wall-uri nu vezi rugăciuni aducătoare de prosperitate, lecții despre cum spun energiile feng-shui să-ți așezi canapeaua în sufragerie, profeții medievale despre fazele lunii, meditații care transformă și unesc prostește concepte ca ”încrederea că Dumnezeu le va rezolva pe toate” și ”gândește pozitiv și toate se aranjează”?
Nu, ele nu se suprapun complet în religiile din care provin. Nu se îmbină perfect. Pornesc de la idei asemănătoare, au tehnici aproape identice de aplicare, în esență nu se neagă una pe cealaltă, dar nu complet. Rugăciunile nu sunt mantre, sunt ceva asemănător mantrelor. Cum să spun eu? E ca și cum ai confunda cheesecake cu poalele-n brâu.
Pe vremuri se spunea: ”Ferește-te de omul care a citit o singură carte!” Acum zicala devine: ”Ferește-te de omul care a citit doar câte o pagină din mai multe cărți!”
Tatăl vostru
Poate veți spune: ”Dă-le încolo de proaste!” Nu, greșiți, nu sunt deloc ”fraierele” din alte dosare de trafic de persoane. Nu sunt foarte sărace, nu căutau locuri de muncă în țări exotice. E vorba de actrițe sau studente la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Fete citite, frumoase, dezghețate, dar, evident, dezorientate spiritual.
Redau un fragment dintr-un document al procurorilor. După ani de învăluire a victimelor – adeptele ”maestrului” – fragment relevant pentru metodă. Se apelează la o biată sămânță din credința rămasă în mințile victimelor prin educația primită de la părinți. Restul de credință e apoi distorsionat pentru a deveni ”adepte”.
” În discuțiile cu acestea, Nuşi, speculând vulnerabilitățile tinerelor, în timp, ajungea confidenta lor. După ce le câștiga încrederea, dându-le tot timpul dreptate și soluții la problemele pe care le aveau, încet, încet, le sugera că există și o altă cale de a fi fericit în viața, respectiv apropierea de divinitate, iar această apropiere este posibilă doar prin orgasm. Astfel, tinerele erau puse să citească Biblia, scrierile acesteia fiind interpretate într-un mod unic de către Nuşa, şi zilnic, la ora 12 noaptea, acestea trebuiau să aprindă o lumânare albă în faţa căreia să se roage de 3 ori ””Tatăl Nostru”” dezbrăcate complet ,
(mai mult…)
Posted in Editoriale
4 Comments
Ceva despre mărturisirile rectorului de la Babeș-Bolyai: 10% idioți e un procent bun. Credeam că sunt mai mulți!
Sunt absolut convins că există pe undeva un idiot cu mintea destul de nudă ca să se gândească la apă plată dacă-l întrebi de Bucovina. Ba chiar sunt dispus să cred că prostul respectiv – umblând din facultate-n facultate, nu din alt motiv decât că nu găsește din prima un încărcător de Iphone – s-a întâlnit cu rectorul unei universități din vestul țării. E posibil să fi fost și puțin mândru că n-a căzut în capcana întrebării ”Ce e aia Bucovina?” și a răspuns corect: ”o apă plată”! Doamne ferește, putea spune că e un hotel din ”Haiîn”!
Rectorul Universității Babeș-Bolyai, Ioan Aurel Pop, spune că, la un test dat studenților din primul an la Istorie, 6 din 60 au spus că Bucovina e o apă minerală. Înțeleg că generalizarea nu e bună – că nu e corectă politic și că singurele generalizări corecte sunt ”tinerii sunt frumoși și liberi” și ”bătrânii sunt tâmpiți” – dar mie procentul, 10%, mi se pare uriaș. Mai ales că nu discutăm de niște derbedei de la colțul străzii, ci de niște tineri care mai aveau trei-patru pași și ajungeau titrați. Mie mi se pare periculos pentru copiii mei să existe un risc de 10% ca profesorul lor de istorie să fie mai periculos decât un prezervativ spart la folosire.
Mai ineptă chiar decât situația semnalată de profesor mi s-a părut reacția unui tip de pe Facebook. El încerca să ne explice cum că e normal să te gândești prima oară la apă plată, din moment ce în calupurile de publicitate produsul lui Omar Hayssam (primul patron al brandului de apă Bucovina) e mai prezent decât ce ne-a mai rămas din bătrâna provincie.
De obicei mă țin departe de polemici, preferând să ascult părerile altora, să le expun pe ale mele și să las eventualul public să aleagă dacă e ceva bun din schimbul de idei. Dar uneori simt nevoia să…
Nu, nu cred că are ce căuta într-o facultate un tip care încearcă cu propria limbă dacă pantofii purtați o nuntă întreagă au gust puternic și amărui. Poate să-și ia o diplomă din alea prin poștă, dacă maică-sa moare de dorul unei hârtii pe pereți. Nu cred că nu avem toți măcar o parte de vină dacă există pe undeva un idiot care să caute localitatea Fainoșag prin Ardeal. E o greșeală și că permitem să existe – fie și în procentul de 10%, departe de a fi majoritar – măcar un tembel care să creadă că salamul uscat de vară, din nutrie și soia era vreo glorie culinară din perioada în care funcționa Gostat.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Partidul România Unită
Victor Ponta la Partidul România Unită! Sună ca o aberație, dar m-am învățat, când vine vorba de politică, să nu spun niciodată ”Imposibil!” Aberație nu pentru că Ponta nu și-ar găsi locul în partidul fostului său prieten, Bogdan Diaconu, ci pentru că nu văd cum un partid vrea să câștige voturi cu mesajul ”Am guvernat bine!” și premierul din perioada invocată să nu se regăsească pe liste. Mesajul PSD ar deveni complet gol de conținut, precum corsetul unei dive care-și taie din stomac.
Totuși e clar că în PSD s-a întâmplat ceva, postările lui Ponta privind propriul viitor sunt ambigue, lipsește un mesaj clar că el se va regăsi pe liste pe un loc onorabil. Și mai este și mișcarea PRU de a atrage deodată mai mulți parlamentari. Sigur, e vorba de persoane inexistente politic, traseiști, subiecte de glume, dar ei sunt palpabili. Clar sunt persoane care nu s-ar fi regăsit pe listele din toamnă ale niciunui partid. Dar, trebuie să recunosc, PRU a reintrat în fluxul de știri taman când despre Ponta se spunea că-și caută un partid.
PRU era deja un partid unde Victor Ponta avea acces, nefiind de bază numai prietenia sa cu Diaconu, dar și puntea pe care Nicolae Bănicioiu poate oricând să o construiască între PRU și fidelii fostului premier.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Hop coincidența: negocierile PMP cu UNPR au început când Gabriel Oprea a demisionat din partid
Marți – superstițioșii ar spune că nu e cea mai bună zi să anunți un proiect nou, de-ar avea gura aurită! – când Traian Băsescu a anunțat fuziunea dintre Mișcarea Populară și UNPR, a scăpat și informația că negocierile pentru unire au demarat acum două săptămâni.
Am vrut să văd cam care erau știrile de acum două săptămâni despre UNPR, adică cele din jurul datei de 1 iulie. Două au ieșit în evidență, demisia lui Șerban Mihăilescu din partid și demisia lui Gabriel Oprea. Le-am enumerat în ordinea în care au fost anunțate.
Tot atunci, Liviu Dragnea a forțat reacții publice pe o non-temă de zile mari, discuția pe care Klaus Iohannis, Gabriel Oprea și Valeriu Steriu ar fi avut-o despre fuziunea PNL-UNPR. Reacțiile au fost cele normale, negări, că doar nu se aștepta nimeni ca președintele să se autodenunțe că face politică în pauzele dintre două excursii de stat!
Și, în fine, era vorba tot atunci de plecări în masă la PSD ale parlamentarilor care nu doreau să intre în PNL și cei rămași se cafteau pe culoarele Casei Poporului pentru privilegiul de a-ți folosi biroul pe post de dormitor.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Acum câteva luni, unul dintre ”apostolii” #Brexit era lăudat de Facebook-ul românesc!
De câteva zile, mai exact de când #Brexit apare în postările românilor mai des decât pozele din lanurile de rapiță, unul dintre cele mai malefice personaje este Boris Johnson, fost primar al Londrei și promotor al votului pro ”Leave”.
Mutra de derutat congenital, cu un ciuf blond zburlit și o atitudine ce sugerează un răcnet m-au făcut să cred că l-am mai văzut pe undeva pe individul care a supărat jumătate din net-ul autohton. Nu sunt preocupat de știrile externe și de protagoniștii lor, dar pe clovnul ăsta sigur îl mai văzusem.
Și am avut dreptate!
În perioada 19-25 octombrie 2015, și apoi mai rar și după această perioadă ”de foc”, cel atât de hulit astăzi era eroul pozitiv al românilor de pe Facebook.
Țineți minte această imagine?
Imposibil să nu o fi văzut în acea perioadă.
Și acum, dacă ai răbdare să scotocești în arhive, tronează pe pereții a mii de oameni simpli, vedete, decidenți ai mesajelor ce merită ”shareuite”.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Ion Creangă și #Brexit: ”Știu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”
Mare noroc am că sunt înconjurat de zeci, poate chiar sute de specialiști în politici de tot felul, de la macro-economia Uniunii Europene la jongleriile partidelor din mai toate țările europene și, prin intermediul rețelelor de socializare, am putut să mă luminez și eu. Totuși mi-au rămas câteva nelămuriri și poate tot ei mă vor ajuta. Pentru că mi-au rămas destule întrebări, chiar dacă, repet, mulți mi-au explicat doct ce se întâmplă:
De ce se bucură Rusia?
Am citit câteva zeci de postări aproape identice: ”După Brexit s-au deschis sticle de șampanie la Moscova?” Ok, am văzut și cum campania pro ”Leave” ar fi finanțată de la Kremlin, dar mă întreb care e adevăratul scop. Slăbirea Europei sau eliminarea unui oponent înverșunat al ”împăcării” cu Rusia, promovată de liderii europeni? Vizita lui Junker la St Petersburg, apelurile Germaniei și Greciei pentru rediscutarea sancțiunilor aveau un oponent în Marea Britanie. Mie îmi pare că Brexit lasă drum liber liderilor europeni pentru a se înțelege, mai pe față, mai pe sub masă, cu Kremlinul. Așa că nu îmi e clar răspunsul la întrebarea de mai sus.
Alta:
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Legătura dintre PD-L, Silviu Prigoană și Gabriela Firea
”Vreau transport de suprafață gratuit pentru toți bucureștenii”. Declarația continuă așa: „RATB primește la ora actuala subvenții de la buget în proporție de 66%, un procent imens. Și oricum, în afara de asta, nici nu vă puteți închipui câți bucureșteni nu-și cumpără bilet! Frauda este imensă la capitolul ăsta la RATB”
Pe oricine întrebi astăzi cui îi aparține declarația îți va spune că e a Gabrielei Firea, proaspăt câștigătoare a alegerilor din București. Ar fi în eroare, însă,
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Se duce-n p… mă-sii și dulcea expresie dă-i în p… mă-sii!
Privind recenta dispută ineptă pe tema căsătoriei dintre persoane de același sex, nu pot să nu am o părere de rău pentru că își va pierde din savoare dulcea înjurătură românească ”Dă-te-n p… mă-tii!
Oricât mi-aș stoarce creierii nu găsesc o sudalmă mai capabilă să-ți ușureze sufletul decât asta. Cum e, când te enervează unul, în loc să-i dai o scatoalcă peste față, să-i urezi să se întoarcă la origini, să se piardă în văgăuna întunecată din care a ieșit, să-i urezi ca lumea să fie ca și cum mă-sa a făcut avort!
Ah, câți nervi mi-a descărcat vorba asta de-a lungul anilor! Câte tensiuni între oameni a rezolvat, simplu, ca ”bună ziua”! Spui ”Du-te-n…” și inima îți e mai ușoară, supărarea e pe jumătate trecută, privirea ți se îmblânzește și pe cel care te-a enervat parcă-l și vezi cu capul pe sfert dispărut, întors spre originile sale iritante.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dan Condrea. Deocamdată, fetița lăsată la mamă, audierea de luni și mașina aleasă sugerează …
Știu că e păcat, uneori, să așezi piesele unui mozaic la locul lor, pentru simplul fapt că uneori imaginea în care toate fragmentele se potrivesc e mai puțin ofertantă decât una în care piesele sunt puse cu mâna pentru a sluji o idee deja existentă.
Habar nu am ce s-a întâmplat cu Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, ne lipsesc date. Nu știu nici măcar dacă ele vor apărea vreodată. Practic, ele pot fi obținute cu metodele tehnice din autopsie, expertiza tehnică sau din audierea martorilor, apropiaților patronului.
Dar…
Audierea despre care se spunea încă de duminică seara că urma să se consume astăzi, dovadă un text al meu publicat pe evz.ro, putea pune presiune pe ținta dezvăluirilor de o lună. A declara oficial dacă el era așteptat luni sau nu la Parchet ar trebui să fie o problemă de minute. Încă nu s-a consumat acest eveniment. Dacă citarea a existat, ea a crescut presiunea și, evident, depresia lui Condrea.
Apoi, faptul că fetița sa, în vârstă de 10 ani, era fix în acea zi fatidică la mama sa nu e un argument împotriva teoriei sinuciderii, ci dimpotrivă. Dacă, prin absurd, aș fi în situația de a mă sinucide, cred că aș alege un moment când copilul nu e lângă mine, când e la singura ființă capabilă să aibă grijă de el, nu dacă e la o mamă vitregă, cu care oricum nu am o legătură perfectă.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
3 glume (ne)vinovate despre Iohannis și Deveselu
Îngrijorați de absența președintelui Klaus Iohannis de la inaugurarea Scutului de la Deveselu, specialiștii au căutat explicații. Iată ce au găsit:
1.Președintele a așteptat tăcut la Budapesta să-i fie prezentat onorul, așa cum a și spus un oficial NATO.
2.Președintele petrece atât de mult timp la Miami că s-a săturat să tot vadă americani în jurul său. Lui de români îi e dor.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Secta ”Cercul” din Mureș. Cu ce l-am înlocuit pe Dumnezeu? Cu o foaie din Biblie, un citat din Osho, două cristale și un vibrator!
Foto Alex Mazilu
Știu că toată lumea e ocupată cu bubele pline de rahat care au explodat în politică și presă, încinse pentru că s-au frecat prea mult una de alta, dar n-aș vrea ca un caz important– care are potențial adevărat de ”pericol public” – să se piardă în rubricile de tabloide. E vorba de dosarul sectei ”Cercul”, din județul Mureș, de fapt un mănunchi de femei, grupate în jurul unui personaj dubios, ”maestrul spiritual” Sebastian Eusebiu Apostolache.
Îngrozitor la acest caz mi se pare – analizându-i ”măruntaiele” – că el se poate repeta aproape oriunde, poate chiar deja există și alte grupuri de acest fel. Numiți-le ”secte”, ”culte” sau cum vă vine mai bine, dar ele sunt un răspuns dat de sufletul multor semeni de-ai noștri după ce i-am lăsat – cu mult scandal – fără credință.
Noua religie fast food
De fapt, am văzut, din cele câteva pagini de probe că acest ”maestru” de mucava a conceput practic o nouă religie. Noua lui religie constă în frânturi din altele, creștinism, budism sau din practicile șamanice. Fiecare element – rupt din contextul credinței din care provine – devine o piesă în mozaicul perfid care… convinge!
”Convingere” este unul dintre cuvintele cheie ale acestei afaceri. Fetele căzute în plasă erau convinse că împlinirea lor spirituală e acolo, în casa țărănească devenită ”casa sfântă” a ”Cercului”.
Dar ce recunoaștem în credințele transmise de ”maestru” victimelor? În primul rând toate elementele pe care le vedem ”șeruite” zi de zi pe rețeaua de socializare. Rugăciuni creștine, meditații yoghine, cristalele alchimiștilor sau eliberări ale energiilor sexuale. Bucăți fără sens atunci când sunt rupte din context, amalgamul din care e făcută ”noua religie” care ne bântuie tot mai sever de ceva ani.
În câte case nu recunoști sau – ca să fiu mai modern în exprimare – pe câte wall-uri nu vezi rugăciuni aducătoare de prosperitate, lecții despre cum spun energiile feng-shui să-ți așezi canapeaua în sufragerie, profeții medievale despre fazele lunii, meditații care transformă și unesc prostește concepte ca ”încrederea că Dumnezeu le va rezolva pe toate” și ”gândește pozitiv și toate se aranjează”?
Nu, ele nu se suprapun complet în religiile din care provin. Nu se îmbină perfect. Pornesc de la idei asemănătoare, au tehnici aproape identice de aplicare, în esență nu se neagă una pe cealaltă, dar nu complet. Rugăciunile nu sunt mantre, sunt ceva asemănător mantrelor. Cum să spun eu? E ca și cum ai confunda cheesecake cu poalele-n brâu.
Pe vremuri se spunea: ”Ferește-te de omul care a citit o singură carte!” Acum zicala devine: ”Ferește-te de omul care a citit doar câte o pagină din mai multe cărți!”
Tatăl vostru
Poate veți spune: ”Dă-le încolo de proaste!” Nu, greșiți, nu sunt deloc ”fraierele” din alte dosare de trafic de persoane. Nu sunt foarte sărace, nu căutau locuri de muncă în țări exotice. E vorba de actrițe sau studente la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Fete citite, frumoase, dezghețate, dar, evident, dezorientate spiritual.
Redau un fragment dintr-un document al procurorilor. După ani de învăluire a victimelor – adeptele ”maestrului” – fragment relevant pentru metodă. Se apelează la o biată sămânță din credința rămasă în mințile victimelor prin educația primită de la părinți. Restul de credință e apoi distorsionat pentru a deveni ”adepte”.
” În discuțiile cu acestea, Nuşi, speculând vulnerabilitățile tinerelor, în timp, ajungea confidenta lor. După ce le câștiga încrederea, dându-le tot timpul dreptate și soluții la problemele pe care le aveau, încet, încet, le sugera că există și o altă cale de a fi fericit în viața, respectiv apropierea de divinitate, iar această apropiere este posibilă doar prin orgasm. Astfel, tinerele erau puse să citească Biblia, scrierile acesteia fiind interpretate într-un mod unic de către Nuşa, şi zilnic, la ora 12 noaptea, acestea trebuiau să aprindă o lumânare albă în faţa căreia să se roage de 3 ori ””Tatăl Nostru”” dezbrăcate complet ,
(mai mult…)
Posted in Editoriale
4 Comments
Ceva despre mărturisirile rectorului de la Babeș-Bolyai: 10% idioți e un procent bun. Credeam că sunt mai mulți!
Sunt absolut convins că există pe undeva un idiot cu mintea destul de nudă ca să se gândească la apă plată dacă-l întrebi de Bucovina. Ba chiar sunt dispus să cred că prostul respectiv – umblând din facultate-n facultate, nu din alt motiv decât că nu găsește din prima un încărcător de Iphone – s-a întâlnit cu rectorul unei universități din vestul țării. E posibil să fi fost și puțin mândru că n-a căzut în capcana întrebării ”Ce e aia Bucovina?” și a răspuns corect: ”o apă plată”! Doamne ferește, putea spune că e un hotel din ”Haiîn”!
Rectorul Universității Babeș-Bolyai, Ioan Aurel Pop, spune că, la un test dat studenților din primul an la Istorie, 6 din 60 au spus că Bucovina e o apă minerală. Înțeleg că generalizarea nu e bună – că nu e corectă politic și că singurele generalizări corecte sunt ”tinerii sunt frumoși și liberi” și ”bătrânii sunt tâmpiți” – dar mie procentul, 10%, mi se pare uriaș. Mai ales că nu discutăm de niște derbedei de la colțul străzii, ci de niște tineri care mai aveau trei-patru pași și ajungeau titrați. Mie mi se pare periculos pentru copiii mei să existe un risc de 10% ca profesorul lor de istorie să fie mai periculos decât un prezervativ spart la folosire.
Mai ineptă chiar decât situația semnalată de profesor mi s-a părut reacția unui tip de pe Facebook. El încerca să ne explice cum că e normal să te gândești prima oară la apă plată, din moment ce în calupurile de publicitate produsul lui Omar Hayssam (primul patron al brandului de apă Bucovina) e mai prezent decât ce ne-a mai rămas din bătrâna provincie.
De obicei mă țin departe de polemici, preferând să ascult părerile altora, să le expun pe ale mele și să las eventualul public să aleagă dacă e ceva bun din schimbul de idei. Dar uneori simt nevoia să…
Nu, nu cred că are ce căuta într-o facultate un tip care încearcă cu propria limbă dacă pantofii purtați o nuntă întreagă au gust puternic și amărui. Poate să-și ia o diplomă din alea prin poștă, dacă maică-sa moare de dorul unei hârtii pe pereți. Nu cred că nu avem toți măcar o parte de vină dacă există pe undeva un idiot care să caute localitatea Fainoșag prin Ardeal. E o greșeală și că permitem să existe – fie și în procentul de 10%, departe de a fi majoritar – măcar un tembel care să creadă că salamul uscat de vară, din nutrie și soia era vreo glorie culinară din perioada în care funcționa Gostat.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Partidul România Unită
Victor Ponta la Partidul România Unită! Sună ca o aberație, dar m-am învățat, când vine vorba de politică, să nu spun niciodată ”Imposibil!” Aberație nu pentru că Ponta nu și-ar găsi locul în partidul fostului său prieten, Bogdan Diaconu, ci pentru că nu văd cum un partid vrea să câștige voturi cu mesajul ”Am guvernat bine!” și premierul din perioada invocată să nu se regăsească pe liste. Mesajul PSD ar deveni complet gol de conținut, precum corsetul unei dive care-și taie din stomac.
Totuși e clar că în PSD s-a întâmplat ceva, postările lui Ponta privind propriul viitor sunt ambigue, lipsește un mesaj clar că el se va regăsi pe liste pe un loc onorabil. Și mai este și mișcarea PRU de a atrage deodată mai mulți parlamentari. Sigur, e vorba de persoane inexistente politic, traseiști, subiecte de glume, dar ei sunt palpabili. Clar sunt persoane care nu s-ar fi regăsit pe listele din toamnă ale niciunui partid. Dar, trebuie să recunosc, PRU a reintrat în fluxul de știri taman când despre Ponta se spunea că-și caută un partid.
PRU era deja un partid unde Victor Ponta avea acces, nefiind de bază numai prietenia sa cu Diaconu, dar și puntea pe care Nicolae Bănicioiu poate oricând să o construiască între PRU și fidelii fostului premier.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Hop coincidența: negocierile PMP cu UNPR au început când Gabriel Oprea a demisionat din partid
Marți – superstițioșii ar spune că nu e cea mai bună zi să anunți un proiect nou, de-ar avea gura aurită! – când Traian Băsescu a anunțat fuziunea dintre Mișcarea Populară și UNPR, a scăpat și informația că negocierile pentru unire au demarat acum două săptămâni.
Am vrut să văd cam care erau știrile de acum două săptămâni despre UNPR, adică cele din jurul datei de 1 iulie. Două au ieșit în evidență, demisia lui Șerban Mihăilescu din partid și demisia lui Gabriel Oprea. Le-am enumerat în ordinea în care au fost anunțate.
Tot atunci, Liviu Dragnea a forțat reacții publice pe o non-temă de zile mari, discuția pe care Klaus Iohannis, Gabriel Oprea și Valeriu Steriu ar fi avut-o despre fuziunea PNL-UNPR. Reacțiile au fost cele normale, negări, că doar nu se aștepta nimeni ca președintele să se autodenunțe că face politică în pauzele dintre două excursii de stat!
Și, în fine, era vorba tot atunci de plecări în masă la PSD ale parlamentarilor care nu doreau să intre în PNL și cei rămași se cafteau pe culoarele Casei Poporului pentru privilegiul de a-ți folosi biroul pe post de dormitor.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Acum câteva luni, unul dintre ”apostolii” #Brexit era lăudat de Facebook-ul românesc!
De câteva zile, mai exact de când #Brexit apare în postările românilor mai des decât pozele din lanurile de rapiță, unul dintre cele mai malefice personaje este Boris Johnson, fost primar al Londrei și promotor al votului pro ”Leave”.
Mutra de derutat congenital, cu un ciuf blond zburlit și o atitudine ce sugerează un răcnet m-au făcut să cred că l-am mai văzut pe undeva pe individul care a supărat jumătate din net-ul autohton. Nu sunt preocupat de știrile externe și de protagoniștii lor, dar pe clovnul ăsta sigur îl mai văzusem.
Și am avut dreptate!
În perioada 19-25 octombrie 2015, și apoi mai rar și după această perioadă ”de foc”, cel atât de hulit astăzi era eroul pozitiv al românilor de pe Facebook.
Țineți minte această imagine?
Imposibil să nu o fi văzut în acea perioadă.
Și acum, dacă ai răbdare să scotocești în arhive, tronează pe pereții a mii de oameni simpli, vedete, decidenți ai mesajelor ce merită ”shareuite”.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Ion Creangă și #Brexit: ”Știu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”
Mare noroc am că sunt înconjurat de zeci, poate chiar sute de specialiști în politici de tot felul, de la macro-economia Uniunii Europene la jongleriile partidelor din mai toate țările europene și, prin intermediul rețelelor de socializare, am putut să mă luminez și eu. Totuși mi-au rămas câteva nelămuriri și poate tot ei mă vor ajuta. Pentru că mi-au rămas destule întrebări, chiar dacă, repet, mulți mi-au explicat doct ce se întâmplă:
De ce se bucură Rusia?
Am citit câteva zeci de postări aproape identice: ”După Brexit s-au deschis sticle de șampanie la Moscova?” Ok, am văzut și cum campania pro ”Leave” ar fi finanțată de la Kremlin, dar mă întreb care e adevăratul scop. Slăbirea Europei sau eliminarea unui oponent înverșunat al ”împăcării” cu Rusia, promovată de liderii europeni? Vizita lui Junker la St Petersburg, apelurile Germaniei și Greciei pentru rediscutarea sancțiunilor aveau un oponent în Marea Britanie. Mie îmi pare că Brexit lasă drum liber liderilor europeni pentru a se înțelege, mai pe față, mai pe sub masă, cu Kremlinul. Așa că nu îmi e clar răspunsul la întrebarea de mai sus.
Alta:
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Legătura dintre PD-L, Silviu Prigoană și Gabriela Firea
”Vreau transport de suprafață gratuit pentru toți bucureștenii”. Declarația continuă așa: „RATB primește la ora actuala subvenții de la buget în proporție de 66%, un procent imens. Și oricum, în afara de asta, nici nu vă puteți închipui câți bucureșteni nu-și cumpără bilet! Frauda este imensă la capitolul ăsta la RATB”
Pe oricine întrebi astăzi cui îi aparține declarația îți va spune că e a Gabrielei Firea, proaspăt câștigătoare a alegerilor din București. Ar fi în eroare, însă,
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Se duce-n p… mă-sii și dulcea expresie dă-i în p… mă-sii!
Privind recenta dispută ineptă pe tema căsătoriei dintre persoane de același sex, nu pot să nu am o părere de rău pentru că își va pierde din savoare dulcea înjurătură românească ”Dă-te-n p… mă-tii!
Oricât mi-aș stoarce creierii nu găsesc o sudalmă mai capabilă să-ți ușureze sufletul decât asta. Cum e, când te enervează unul, în loc să-i dai o scatoalcă peste față, să-i urezi să se întoarcă la origini, să se piardă în văgăuna întunecată din care a ieșit, să-i urezi ca lumea să fie ca și cum mă-sa a făcut avort!
Ah, câți nervi mi-a descărcat vorba asta de-a lungul anilor! Câte tensiuni între oameni a rezolvat, simplu, ca ”bună ziua”! Spui ”Du-te-n…” și inima îți e mai ușoară, supărarea e pe jumătate trecută, privirea ți se îmblânzește și pe cel care te-a enervat parcă-l și vezi cu capul pe sfert dispărut, întors spre originile sale iritante.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dan Condrea. Deocamdată, fetița lăsată la mamă, audierea de luni și mașina aleasă sugerează …
Știu că e păcat, uneori, să așezi piesele unui mozaic la locul lor, pentru simplul fapt că uneori imaginea în care toate fragmentele se potrivesc e mai puțin ofertantă decât una în care piesele sunt puse cu mâna pentru a sluji o idee deja existentă.
Habar nu am ce s-a întâmplat cu Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, ne lipsesc date. Nu știu nici măcar dacă ele vor apărea vreodată. Practic, ele pot fi obținute cu metodele tehnice din autopsie, expertiza tehnică sau din audierea martorilor, apropiaților patronului.
Dar…
Audierea despre care se spunea încă de duminică seara că urma să se consume astăzi, dovadă un text al meu publicat pe evz.ro, putea pune presiune pe ținta dezvăluirilor de o lună. A declara oficial dacă el era așteptat luni sau nu la Parchet ar trebui să fie o problemă de minute. Încă nu s-a consumat acest eveniment. Dacă citarea a existat, ea a crescut presiunea și, evident, depresia lui Condrea.
Apoi, faptul că fetița sa, în vârstă de 10 ani, era fix în acea zi fatidică la mama sa nu e un argument împotriva teoriei sinuciderii, ci dimpotrivă. Dacă, prin absurd, aș fi în situația de a mă sinucide, cred că aș alege un moment când copilul nu e lângă mine, când e la singura ființă capabilă să aibă grijă de el, nu dacă e la o mamă vitregă, cu care oricum nu am o legătură perfectă.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
3 glume (ne)vinovate despre Iohannis și Deveselu
Îngrijorați de absența președintelui Klaus Iohannis de la inaugurarea Scutului de la Deveselu, specialiștii au căutat explicații. Iată ce au găsit:
1.Președintele a așteptat tăcut la Budapesta să-i fie prezentat onorul, așa cum a și spus un oficial NATO.
2.Președintele petrece atât de mult timp la Miami că s-a săturat să tot vadă americani în jurul său. Lui de români îi e dor.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment