Am pus grâu împreună cu fetele. Și le-a plăcut. Pe lângă joaca de a orna paharele și de a arunca pământ de flori până în cele mai nebănuite unghere ale bucătăriei, a fost și bucuria speranței.
Nu știu cât înțeleg ele din cuvântul ”speranță”, cât îl confundă cu ”dorință” și nici nu știu dacă jucându-ne astfel cu ele le împovărăm cu povara unei superstiții care nu-și mai are locul în lumea în care trăim.
Când eram mic, îmi amintesc cum îmi făcea bine să urmăresc firul verde crescând, să simt cum se va revărsa și peste anul meu următor ceva din forța lui, din fălnicia lui, care abia se ițea dincolo de buza unui pahar.
Îmi zice unul, plin de el: ”E o prostie! Voi faceți asta în casă?”
Da, punem grâu, împodobim bradul, învățăm poezii pentru Moșu’, dar le luăm și haine de prințese sau de vrăjitoare de Halloween, umplem casa de inimioare de Sfântul Valentin, spargem ouă roșii.
Amalgamul din viața noastră, de tradiții trunchiate, de obiceiuri împrumutate se simte și în lumea lor mică, mărginită de Olel, Ponică și câteva prințese și sirene.
Am pus grâu cu fetele. Acum un an când am terminat, Alecsia a privit paharele de plastic pe care lipisem nasuri, ochi și urechi și a spus:
-Ia uite, acum toate seamănă cu Tati. Când crește grâul or să semene cu Mami!
A fost prima oară când am auzit pe cineva să compare bunăstarea cu părul.
M-am mângâiat pe țeastă și m-am gândit că, până la urmă, bunăstarea nu ține de superstiții dar, dacă o fi adevărat ce spune Alecsia, mai bine țin aproape de Silvana în 2015!
Și bine m-am gândit, cel puțin așa pare după primele 11 luni! Mai vedem ce-o fi în ultima…
PS Grâul de anul trecut e în poză! Pipă ruseasca, replică de acum 50 de ani dupa una din cele peste 100 de pipe folosite de Stalin. El prefera chihlimbarul de Buzău… dar cred că mă voi obișnui cu cel baltic! Bricheta are emblema KGB, reprodusă de americani. Grâul… era semnul ca lista darurilor era abia la inceput!
