Am un brad roz. Adică nu-l am încă, dar după muntele de globuri roz din mijlocul sufrageriei e clar că nu are cum să iasă albastru. Parcă văd cum apare Moș Crăciun, vede bradul roz și întreabă:
-Cine e capul familiei?
Soacră-mea, evident, dar am hotărât să nu spunem asta străinilor, așa că zic:
-Eu.
Și Moșul se mai uită o dată la brad, vede beteala ca pe niște jartiere care țin crăcile țepoase încovoiate, precum picioarele unui balerin nebun care se rotește pe tulpină ca pe o bară, și zice:
-Hohoho, băiatul moșului! Hai aicea, pe genunchii mei, să-i zici lu’ moșu’ o poezea!
Na, e de înțeles, doar Moșul e mai european decât multe alte legende!
Nu e vine mea că vom avea un brad roz. Ba aș putea spune că m-am împotrivit cum am putut, dar ce putere are un bărbat în propria-i casă?
Acum câteva zile, făceam planuri toți 4 despre cum va fi Crăciunul acasă.
Silvana a decretat laconic, pentru că așa sunt nevestele, vorbesc puțin când comunică o hotărâre și turuie o oră ca să desființeze o decizie de-a ta: Facem brad!
Eu: Ne-ar trebui globuri, toate-s la Humor…
Alecsia, 6 ani, dar deja destul de scurtă în ordine: Luăm roz!
Sofia, 3 ani, dă și ea din coatele-i minuscule să se impună: Bubu loz!
Mitzu, pisica neagră a familiei, s-a lățit pe covor. Pentru ea nu e nici o diferență dacă globurile sunt roz sau orice altă culoare. Oricum le vânează ca la Balc!
Simțind că nu am nici un aliat, am încercat să o înduplec pe Silvana, dar, când m-am întors spre ea, am văzut că poartă tricoul de astă vară…
Am un brad roz. Adică nu-l am încă, dar e o chestiune de minute!
Foto Alex Mazilu
