Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă cireaşă!

Le-am luat fetelor cireşe. Mă uitam la ele cum mănâncă. De undeva se auzea muzică. O melodie cam de când am aflat eu prima oară gustul cireşelor.

Acum 40 de ani aş fi strigat: Doamne, fă-mă cireaşă!
Să mă aleagă o mamă de băiat din muntele de cireşe coapte. Să mă poarte spre casă strâns la pieptul ei, de frică să nu se rupă punga şi să nu ne risipim, eu şi alţii ca mine, roşii şi plini.
Mă spală cu grijă şi apoi, legat de o surată, mă atârnă la urechea unui copil care râde mai roşu şi strălucitor ca mine. Când jocul lor de-a cerceii se termină, mor liniştit şi dulceaţa mea se împlineşte într-un zâmbet de fericire.
Acum 20 de ani aş fi strigat: Doamne, fă-mă cireaşă!
Un tânăr urcă pe gard şi mă culege. Mă şterge de poalele cămeşii şi mă pune între buzele cărnoase ale iubitei. Mor liniştit şi sucul dulce e purtat prin sărut de la o gură la alta până se iroseşte tot.
Şi mor crezând că pe lume e doar primăvara primei mele flori, căldura dulce a începutului de vară şi n-aud niciodată de toamnă sau iarnă.
Acum 10 ani aş fi strigat: Doamne, fă-mă cireaşă!
Aş fi rămas nemâncat. Pe rând m-au păstrat pentru celălalt. Într-un târziu, ea m-a copt pentru el, în pături de aluat pufos. M-au mâncat în uşa dormitorului. Am murit liniştit, în coşciugul meu din aluat pufos. Şi peste ultimele firimituri din mine s-au îmbrăţişat, mânaţi şi de dulceaţa din mine.
Până la urmă Dumnezeu nu m-a lăsat să mor, nici dulce, nici liniştit, dar mi-a lăsat un cap rotund şi chel, cu o privire prin ochelari care trădează că undeva ar putea fi şi un sâmbure. Şi uneori sunt şi un pic roşu de emoţie. Acum mă uit…

jurnal 1

Şi aş striga: Doamne, fă-mă cireaşă!
Şi jur că nu ştiu ce dorinţă aş mai putea avea.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă cireaşă!

  1. SorIna says:

    La mulți ani Sofiei, Alecsiei, pisoiului Mitzu …și copilului din sufletul dumneavoastră care mereu și-a dorit să fie o cireașă, să aducă bucurie cuiva. Pentru mine sunteți o cireașă ori de cate ori vă citesc rândurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.