Pe canapea ne înghesuim destul de mulți. E Olel, măgărușul din pluș, mirat că Sofia poate sta atât de mult departe de el. Lângă el e Unicornul. Ăsta și ursulețul Sclipici au apărut în viața noastră la începutul verii. Fetele erau deja la bunici, ascunse de lava de praf din București la umbra frunzelor de căpșuni. Am dat o fugă până la ele și – cine n-ar face la fel să ridice primul piatra pe care scrie ”Risipă” – am ascuns printre bagaje un sac de jucării. Între lucruri scumpe, care zbârnâie, merg, pun mintea la lucru, am înghesuit și două arătări din pluș, fiecare lung de-o palmă.
-Ăsta e Sclipici – a spus imediat Alecsia, ignorând restul darurilor – o să dorm cu el și o să-mi amintească de tine, până vii!
-Ata Unicolnu’ – a spus și Sofia, luând a doua arătare – e… Tati!
Acum, când fetele se strecoară în patul nostru, Sclipici și Unicornul nu lipsesc.
Să revin! Olel, Unicornul, Sclipici, Bella. Bella e sora/soția/prietena lui Ponică, plușul de care Alecsia e nedespărțită de aproape 8 ani! Ponică e și el cu noi pe canapea. Mai e pisicul Mitzu… ăsta e chiar pisică, în toată regula și atât. Restul familiei e în mijlocul sufrageriei, adică Sofia, Alecsia și Silvana. Dar nu se văd bine. În jurul lor e un zid de haine, hăinuțe și niște chestii destul de mici ca să i se pară deocheate unui tată de fete.
Misiunea nu ne implică, pe niciunul de pe canapea: ce haine vor fi purtate MÂINE, Sofia la prima zi din al doilea an de grădi – Doamne, cum fugărești Tu timpul de sub picioarele noastre! – Alecsia începe clasa întâi și Silvana… participă la ambele evenimente. Eu… eu am… eu am deschis gura când treaba era terminată și haine vag asortate anunțau cum va vedea Soarele primul parastas al Vacanței de vară:
-Am exact cămașa care merge la ce ați ales!
S-au oprit toate trei. Păreau că se uită la mine, dar Mitzu a simțit ceva și a dispărut din raza de acțiune a ochilor. Sofia a zis prima:
-Păi, Tati, vii la grădi?
-La clasa întâi merge un singur părinte – a anunțat sentențios Alecsia și s-a uitat spre mama ei – care vrea…
Silvana a ”rupt pisica”. Mă gândesc că poate o și rupea dacă biata făptură nu pleca de lângă mine.
-Noi ne-am gândit că ai treabă. Mâine nu scrii editorial? Poate ai seara și emisiune și să nu te simți obosit…
I-am strâns într-o singură mână pe Sclipici și pe Unicorn. Ochii li s-au umflat. Cred că și mie. Cum adică, Tati nu merge nicăieri în prima zi de școală?
Va urma….
