Jurnal de tătic. Faza cu prostia Scufiţei Roşii

-Tati, eu cred că Scufiţa Roşie era cam proastă.
M-am oprit din ce făceam şi am ridicat ochii spre Alecsia. Mozolea o păpuşă blondă şi părea evident preocupată de problema Scufiţei.
Sincer, nici eu nu am părere foarte bună despre femeile care se îmbracă doar în roşu. E prea strident şi pare că îmbrăcămintea lor te strigă dar nu vrea să îţi spună nimic. Ah, lucrurile se schimbă dacă apare şi un punct de accent pe trupul lor. Bunăoară ciorapi negri, plasă… Dar, în fine, nu despre asta cred că voia ea să vorbim. I-am răspuns pe măsură, mesajul din tonul meu fiind „Rupe păpuşa aia în două dacă vrei, dar lasă-mă să termin ce am de făcut!”
-De unde ai învăţat tu cuvinte aşa de urâte? Nu e proastă deloc.
-Ba eu zic că e…
Nu a mai folosit cuvântul, dar era clar. M-am gândit să fiu mai clar, dacă tot face abstracţie de mesajele subtile:
-Lasă-l pe tati şi du-te să te joci. Termin aici şi vin eu la tine.
În loc de răspuns mi-a pus păpuşa pe cap şi s-a îndepărtat de mine atât cât îi permitea mânuţa şi m-a privit lung. Era clar că nu înţelesese. Mă pregăteam să-i spun eu ceva care să o liniştească, dar mi-a retezat-o:
-Uite, ţine tu păpuşa aşa cum am pus-o eu.
Până să răspund, m-am trezit că îmi ţineam deasupra capului smocul galben al păpuşii. Alecsia se îndepărtase şi mă privea fix.
-Tati, acum spune după mine.
Eram doar noi doi în cameră aşa că m-am gândit că nu are cine să mă ia la mişto dacă mă prostesc cu un copil de cinci ani jumate.
-Strângi imediat jucăriile şi te îmbraci în pijama. E târziu!
-Strângi imediat jucăriile şi te îmbraci în pijama. E târziu!

Mă fixa în continuare.
-Mai spune odată.
-Strângi imediat jucăriile şi te îmbraci…
-Gata, ajunge! Cum să nu fie proastă? Ai păr ca mami, vorbeşti ca ea şi eu nu văd că eşti lupul? Nu, tati, Scufiţa e proastă!

Comentarii via Facebook

comments