Jurnal de tătic. Frumoasă și deșteaptă! Ca taică-său!

Povestea care urmează este profund adevărată. Mai puțin gândurile mele, care, normal, sunt inventate, de la un capăt la altul. Personajele sunt Alecsia, Silvana și cu mine. După cum vedeți, lipsește Sofia, dar e pedepsită. A mințit-o pe Doamna!
Stăteam toți în sufragerie. Sofia, într-un colț, supărată, că a certat-o maică-sa. Silvana și Alecsia șușoteau, iar eu trăgeam cu urechea, prefăcându-mă absorbit de aventurile lui Sponge Bob.
-Vreau altă mamă!

jurnal 111

Uneori, Alecsia gândește ca un tată, deși are numai 7 ani. ”Gata, prințesă, începe tata să caute!”
-Și ce mamă vrei în locul meu?
Silvana părea deranjată de idee.
-Uite, vreau ca ( a dat un nume de mamă cunoscută prin oraș) să fie mămica mea!
Hopa! Nu-s de acord, Alecsia dragă! Hai să ne mai gândim, mai căutăm, ne uităm la poze. Dacă tot e noua mamă a fiică-mii, trebuie să am și eu un cuvânt de spus, măcar pe unele aspecte.

Au mai stat ele două uitându-se gânditoare la ”buretele cu pantaloni pătrați”. Alecsia a vorbit din nou:
-Auzi, mami…
-Ce mai vrei?
-Eu sunt frumoasă, deșteaptă și specială…
Silvana se pregătea să-i răspundă, dar fata a grăbit cuvintele:
-Mami, mă asculți? Eu zic că dacă sunt așa, e și din cauza ta!
”Din cauza” ei ești multe, dar ”datorită” lui tati, ești frumoasă, deșteaptă și specială! Nu am mai apucat să spun nimic. Se îmbrățișau și n-am vrut să le întrerup.
După ce fetele s-au culcat, stând doar eu cu nevastă-mea, m-am trezit gândind cu voce tare:
-Auzi? Nu ți se pare că Alecsia seamănă foarte mult cu mine? Se și spune că fetele seamănă cu tații…
Uneori femeile au niște reacții…
PS Hai să vă spun cum a dat Sofia cu mucii în fasole. La grădi, o întreabă doamna:
-Ce e tati?
-Bucătar.
-Și mami?
-Bucătar.
-Sofia, câți ani ai?
-6!
Când a venit bunică-su să o ia, doamna i-a raportat și el a chestionat-o, încercând să afle de ce a spus că suntem bucătari:
-Că așa am vrut eu!
-Și de ce ai spus 6 ani în loc de 3?
-Păi dacă începusem să mint…
Acum e pedepsită. A văzut Sponge de pe scăunel, nu de pe canapea.
Dacă mă întrebați pe mine, eu aș fi așezat-o la loc de cinste doar pentru acel ”că așa am vrut eu!”. Dar cine îi cere părerea unui bucătar?
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Frumoasă și deșteaptă! Ca taică-său!

  1. Unica Bella says:

    E speciala povestea…asemanarea e fantastica…eu cand vroi-am o alta mamica..tatal meu era cel care ma aducea cu piciorele pe pamant…ma lasa o zi cu vecina noastra…care era dezastros de gospodina..nu facea nimic…atunci realitatea era..am cea mai buna mamica din lume***

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.