Jurnal de tătic. Mâncarea lui Dumnezeu

Mâncam macaroane. Cu poftă!

Într-o pauză, Alecsia îmi spune:
-Tati, ce mănâncă Dumnezeu?
Regula numărul 1: Dacă ai mâncare-n gură, întotdeauna copilul îţi va pune o întrebare care să te lase cu gura căscată.
-Păi… Ambrozie şi nectar, ca şi zeii. Ţii minte? Am mai vorbit.
-Şi cine îi găteşte? Maria?
Regula numărul 2: Un copil va duce întotdeauna discuţia spre alte zări decât cele pentru care eşti pregătit. Eram gata să răspund la întrebarea „Ce sunt ambrozia şi nectarul?”, dar nicidecum pregătit să descriu bucătăria din ceruri. Am tăcut şi i-am oferit mai mult parmezan. Şi-a pus şi…
-Eu cred că e greu să-l ţii şi pe Iisus în braţe şi să găteşti. Mami nu putea asta când era Sofia mică!
Regula numărul 3: Dacă nu ai reuşit să închizi gura de la prima întrebare, nu băga altă îmbucătură în gură.
Regula numărul 4: La masă nu se vorbeşte!

Comentarii via Facebook

comments