Dedicat acelui număr infim de bărbați care, stând pe plajă lângă cineva, se gândesc în cu totul și cu totul alte locuri. Și numărului și mai mic de femei care nu se prind de asta
Două șezlonguri, unul lângă altul, cu două pahare uriașe de sirop de zmeură, dizolvat ca o pastilă energizantă în apă de izvor. Lenea se scurge din cele două trupuri uitate în soare, precum ultima gură din singurul fel de înghețată care ți-a plăcut din paharul de ”3 cupe la 2 lei”.
El se preface că doarme, deși povara soarelui pe pleoape chiar i-a amorțit simțurile. Văzduhul mirosea a iarbă, pui de mere, a zmeură stoarsă și a ulei de plajă. Ca prin somn, se scarpină pe burtă și lasă gândurile să alerge. Visele nu știu ce e aia caniculă, fără pic de oboseală trec granița Bucovinei și ajung pe o plajă îndepărtată, care, pudică, își acoperă nisipul complet gol cu petice de carne. Câteva trupuri de dive ascund de privirea indiscretă a soarelui praful de scoici…
Ea întinde mâna după pahar. Înainte de a-l lua îl mângâie, sorbind răcoarea cu vârfurile degetelor. Când să-l lipească de buze, ridică mâna puțin mai sus și-și răcorește fruntea. După ce bea, culege o picătură de pe marginea paharului. Ultima. O savurează ca și cum era o tartă uriașă cu zmeură, câștigată la tombola de la sfârșitul unui bal de caritate, la care singura mâncare au fost gustările. Apoi îl duce jos. Paharul e complet gol.
Când să atingă iarba, paharul face o reverență, mulțumind pentru aplauzele papilelor gustative.
S-a auzit un clinchet. În liniștea verde, a sunat mai abitir ca alarma din cazarma unor pompieri alcoolici. În loc de fum, locul s-a umplut de miros de zmeură.
Ea și-a dat ochelarii de soare spre creștet și a vorbit:
-Tati, s-a vărsat…
Ați observat că la copii totul se întâmplă din vina unor spiriduși pe care n-are rost să-i identifici în relatări?
-Tati, s-a vărsat siropul tău. Te duci să-ți faci altul?
El se prefăcea că doarme, că visează la nisipuri care-și acoperă goliciunea cu petice din dive arse de soare, dar se ridică.
-Tati, fă două, că al meu s-a terminat!
El vrea să spună ceva, dar parcă-i e teamă să nu se audă până pe îndepărtata plajă exotică, așa că tace. Bagă piciorul în papuc și simte cum clipocește ceva rece și lipicios. Atunci vorbele ies din el ca o haită de maidanezi care scapă din țarcul ecarisajului:
-Ce dracu’, Alecsia?
Ea se ridică în fund și strigă:
-Mami, Tati a vorbit urât cu mine!
Nu știu dacă s-a auzit până pe plajele unde nisipul își acoperă rușinea galben-sărată cu dive bronzate, dar sigur s-a auzit până-n casă. În loc de ecou, de acolo s-a auzit un:
-Ce-a făcut?
-N-am zis nimic, doar că am călcat în sirop și…
-Mergi în bucătărie și fă altele, dacă nu te uiți pe unde mergi!
În timp ce amesteca băuturile, bărbatului i-a străfulgerat o idee: ”Dacă Alecsia citește visele și a văzut unde zburau ale mele?” A scuturat din cap. ”Nu se poate! Și-a terminat siropul și vrut un refill! Asta e tot!”
Două șezlonguri, unul lângă altul, cu două pahare uriașe de sirop de zmeură, dizolvat ca o pastilă energizantă în apă de izvor. Deodată, ea vorbește:
-Tati, tu ai putea să pleci la mare fără noi?
-Taci, Alecsia, că ne aude Mami! Mai vrei sirop?
Foto Alex Mazilu
