Mitzu – dacă ar fi cineva destul de nebun să-i ceară părerea – ar spune că norvegienii sunt niște tâmpiți! Dar ce așteptări să ai de la o pisică! De mai bine de 13 ani ea știe că obții multe dacă te freci de piciorul unuia, dar liniștea adevărată o ai doar dacă îi tragi recalcitrantului o lăbuță, fie și cu gheruțele ascunse-n pernuțe.
Noi trebuie să găsim alte soluții. Dacă Mitzu ar fi fost responsabilă de somnul de după amiază al Sofiei, probabil că biata fată ar dormi – sau măcar ar sta cu nasu-n pernă, zi lungă de vară până-n seară – dar Mitzu e la București și Sofia în Bucovina, așa că…
Cineva ne-a băgat în cap că fetele trebuie să aibă un program clar, chiar și vara. Eu, crescut în Oborul unde regulile erau niște abstracții menite să-i enerveze pe oameni, cred că vacanța e vacanță și orice altă vorbă doar tulbură adânca apă a basmelor, dar…
Programul pe care bunicii trebuie să-l aplice strict că altfel… se ceartă cu fata lor, mama fetelor și, nu în ultimul rând, nevastă-mea. Și nimeni nu vrea să se certe cu Silvana!
În fine, spuneam că programul e așa, la 13.30-14.00, Sofia se culcă de după amiază iar Alecsia are de făcut 2 ore teme. Până acum,nu a ieșit niciodată programul.
Bunicul a găsit soluția: fetele nu sunt destul de obosite la ora prânzului, așa că trebuie făcut ceva.
Sâmbătă a găsit soluția ce părea salvatoare. Cu fetele după el, a pornit peste lunca Moldovei, ca să ajungă la apa dătătoare de joc, bucurie, râset cristalin și… oboseală plăcută.
Drumul nu e lung, dar străbate câmpuri unde pasul se îngreunează tot așa cum privirea se încântă…
Au mers ei vreo jumătate de oră și au ajuns la apă. S-au jucat acolo unde soarele verii e îmblânzit de aerul rece fugărit din pădure de căprioare și zâne. Apoi au revenit și bunicul susține că ultimii pași până-n curte au fost mai grei ca ai lui Peneș Curcanul. Dar… pentru că există și un ”dar”, măcar jumătate din program a fost realizat: Sofia a dormit buștean! Cealaltă jumătate a căzut, temporar: Alecsia a ațipit și ea, cu nasu-n cărțile cu teme.
Seara, vorbeau Silvana cu taică-su. O aud numai pe ea, evident:
-Bravo, asta e foarte bine. Trebuie să doarmă, așa a zis și Doamna. Poate faceți asta zilnic. Ah, da, tu ai treabă, normal. Lasă, venim noi și pot merge zilnic cu taică-său…
Eu nu îmi amintesc exact sfatul ăla cu programul strict care te pregătește pentru viață, dar sunt aproape sigur că nu zicea nimic despre cum ar trebui să înconjor eu, preț de câțiva kilometri pe zi, altarul educației moderne a fetelor! Plus că aș dormi după prânz, doar să mă lase alții și îmi și fac temele de vacanță, că doar de aia e completat acest jurnal de câteva ori pe săptămână.
