Foto Oxana Panfilov
Alecsia a reușit, marți seara, să mă ia de ceafă – ca pe-un pui de mâță chior – și să mă dea de toți pereții bucătăriei. Unei fetițe de nici 8 ani nu-i trebuie mușchi de culturist ca să ia un bărbat de 120 de kile și să-l facă morișcă. Fiecare gram din cele 120.000 de carne și oase ale unui tată devine un fulg neajutorat la un singur cuvânt al fiicei sale.
Pentru început o să apelez la ”peretele” Silvanei care, ca o mamă și soție devotată mai mult prietenilor de pe Facebook, a ținut să posteze o relatare mincinoasă a evenimentelor:
Dialog la masa de seara:
(Si un pic despre democrație…)
Alecsia: „Astăzi m-am distrat foarte tare cu Andrei ! ”
Tati: „Cam mult am auzit despre Andrei zilele astea de la tine !”
A: „Tati, nici nu știi cum îl cheamă!…”
T: „Ba da, știu ! Îl cheamă Ochi Vânăt ! Mi-a ajuns Vladimir Fund Roșu, acu’ Andrei Ochi Vânăt!”
A: : „Nu e asa ! Tu nu ai dreptul sa îmi alegi prietenii ! ”
T: „Dacă Andrei era indian, îl chema Andrei Ochi Vânăt ! ”
A: „Și dacă era israelian ? ”
T: „Dacă era israelian, il chema Știrbovici – că era știrb!…”
A: „Tati, depășești măsura pe care ți-o permit ! Nu ai voie să vorbeșști despre Andrei si Vladimir! Sunt prietenii mei ! Clar ? ”
Ups… Tati a tăcut…
Evident, dacă era apaș, poate-l chema Fugicăvinetati sau, dacă era chinez, poate-l strigam Miculradeodelângăfiimea!
Adevărul e că evenimentele nu s-au desfășurat deloc așa.
Alecsia a deschis, într-adevăr subiectul ”băieți”:
-Astăzi m-am distrat foarte tare cu Andrei!
Începutul relatării Silvanei redă corect începutul dialogului, pentru că eu chiar am spus:
-Cam mult am auzit despre Andrei zilele astea la tine!
De aici, realitatea se desparte de povestea nevestei: Alecsia a făcut ochii mari, s-a ridicat de la locul ei și a venit lângă mine. M-a atins pe mână cu palma ei moale ca voalul unei zâne și a spus:
-Vai, Tati, nu am știut că te deranjează. Andrei e doar un coleg, eu mă joc mai mult cu fetele…
Dumneavoastră pe cine credeți: pe mine sau pe Silvana?
