Jurnal de tătic. Tata și mama lu’ Dumnezeu

Scrie nevastă-mea pe Facebook, miercurea trecută: ”Rapid! Mă ajută cineva? Alecsia mă întreabă: Dacă Dumnezeu a creat lumea… cine l-a făcut pe Dumnezeu?”

jurnal 17

Era 18.25 și eu bântuiam prin oraș. Un tată responsabil, când vede ce probleme sunt acasă, începe să-și pună probleme. Am lăsat câteva minute să se scurgă și am deschis din nou postarea. Începuseră comentariile. Unii la mișto. ”Oamenii! L-au creat după chipul și asemănarea lor!” Alții gata să ajute: ”Crezul începe cu răspunsul la întrebarea copilului…”
Mi-am dat seama că problema de acasă devenea serioasă. Discuția se prelungea cam mult pe net ca să cred că Silvana reușise să o expedieze cu ”Du-te în cameră să te joci!”
Mă foiam de pe un scaun pe altul al cafenelelor din Centru când am văzut că lucrurile tindeau să degenereze. ”Dumnezeu=(Zeu)Universal”. Hait, vedeam cu ochii minții cum Silvana e tot mai încurcată, știam cum face Alecsia când nu primește un răspuns și parcă vedeam cum îi spune: ”Să ții minte întrebarea pentru când vine tati!”
Un bărbat știe când trebuie să intervină. Mă pregăteam să iau telefonul, să sun acasă și să spun: ”Alooo! Nu te aud bine, ascultă-mă tu. Mă duc cu băieții, la un poker. Nu stați să mă așteptați!”

Cum vă spuneam, un bărbat știe când trebuie să intervină. Și când nu.
Înainte de a suna, am deschis din nou postarea. Comentariile prietenilor se adunau, tot mai derutante: ”Dumnezeu e începutul și sfârșitul” sau ”E atât de mare și tare Dumnezeu ăsta, că s-a creat singur!”
Deodată… un semn că Dumnezeu există. Silvana scrie: ”Deci treaba a mers așa: eu m-am blocat și nu-mi venea în cap nicio traducere pentru 7 ani. Alecsia s-a gândit și a zis așa: Gata, mama, știu! Beleam ochii ca la urs. Dumnezeu e magic și iubitor și s-a născut din magia lui și din iubire! Pfiiiiiiuuuuu…”
Situația se detensionase, dar comentariile curgeau. De data asta laude la adresa Alecsiei.
Cam ăsta era momentul să bag și eu un comment. Clasicul:
”Fata lui Tati!”
Dar m-am abținut, doar nu era să intervin în discuția Silvanei cu prietenii ei.

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.