Jurnal de tătic. Tati e urât!

Fiecare cioară îşi laudă puiul! Ok, asta e clar, dar cum îşi vede puiul cioara? Eh, aici am mici îndoieli că şi reciproca e valabilă. Poate legate de interpretarea laudelor.
Într-o zi o găsesc pe Alecsia gânditoare, cu o copie dintr-o pagină de colorat. Hâde desene! Avea de umplut contururile unui ciobănaş care, Doamne iartă-mă, părea că se ridicase să bântuie „o gură de rai” dintr-un mormânt stâlcit, pe care se aşezase un uriaş care se mai şi foise nervos, de pe-o bucă pe alta, deranjat de fluieraşele de tot felul puse la capul mortului. Lângă el era o mioară, evident fiica unei oi care, refuzată de berbec, se împerechease cu porcul.

jurnal 2

-Tati, ce e Mioriţa?
Să ştiţi de la mine, cei mai abili mânuitori de tesle care să aterizeze drept în locul indicat de zicerea populară sunt taţii. Fără să mă gândesc că fata are doar 6 ani şi cuvintele „moarte”, crimă”, „jale” sau „invidie” nu înseamnă pentru ea mai mult decât „trinitrotoluen”, mi-a fulgerat o idee. Proastă, clar. Dar nu, eu iau tesla, o arunc în sus şi, pân’ să cadă, mă apuc să-i citesc Mioriţa. Ea abia buchiseşte, iar eu mă apuc cu poveşti pe care nici maturii nu prea le înţeleg.
Mă apropiam de sfârşit şi Alecsia se uita la mine aşa cum trebuie să fi făcut vecinii ciobănaşului a cărui mioriţă nu tace de 3 zile. Brusc m-a oprit:
-Mai spune o dată aia cu „mândru ciobănel”.
-„Mândru ciobănel, tras printr-un inel”
Încercam să bag şi intonaţie. Imaginara teslă îşi opri urcarea spre tavan şi plutea, nehotărâtă încotro s-o ia.
-Tati, tu nu prea incapi într-un inel, aşa-i?
M-am uitat la mine, mi-am supt şi burta, dar, trebuie să recunosc, nu-mi imaginam un inel prin care să mă trag.
-Zi!
-„Feţişoara lui, spuma laptelui”
Tesla a ales să asculte de gravitaţie. Se pare că o convinsese şi insistenţa mea pentru bătrâna baladă.
Alecsia s-a uitat la mine şi era clar că nu distinge spuma laptelui pe chipul meu. Din bărbie mi-a făcut semn să continui.
-„Mustăcioara lui, spicul grâului”
-Ok, asta nu se pune. Tu n-ai mustaţă!
Eu? Păi ce treabă am eu în asta? Nu vedeam tesla coborând vertiginos.
-„Perişorul lui, pana corbului”
Privirea i-a alunecat pe patinoarul din creştetul meu ca talpa goală pe gresia udă şi s-a oprit undeva sus, în tavan. Gânditoare, m-a întrebat:
-Auzi, ciobănaşul era frumos?
-Păi sigur, de aia voiau să-l omoare baciul…
Mă gândisem să nu mai complic povestea, am lăsat doar frumuseţea, dacă tot „ortomania” nu îi atrăsese fetiţei atenţia.
Tesla imaginară a ezitat, nu înţelegea de ce insistam să mă port ca şi cum ascund în pantaloni un magnet. Alecsia s-a ridicat şi m-a mângâiat:
-Uf, m-am liniştit, dacă te faci ciobănaş, pe tine nu o să te omoare nimeni!
În locul cuvintelor ei preferam ca tesla să nu fie imaginară!
În noaptea aia am visat cum un ungurean şi un vrâncean ţineau un individ cu pene de corb înfipte în creştet, iar eu încercam să-l trec printr-un inel… pe cuvânt că nici el nu încăpea! Dar eram sigur că până la urmă aveam să-l trec. Fie şi în rate!

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Tati e urât!

  1. Pingback: Jurnal de tatic. Tati e urat! | BabyMall Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.