Jurnal de tătic. Vine, vine primăvara!

Da, știu, titlul pare cinic, acum când umerii se adună unul lângă celălalt, în încercarea de a croi un fular din carne și os pentru gât. E nasol să te miști greoi și scârțâit, ca un genunchi neuns de la ultima criză reumatică, și să treacă unii pe lângă tine cântând în gura mare: ”Hai să le adunăm, copiiiiiii!!!!!”
Totuși, vă rog să aveți puțină răbdare, știu sigur că vremea se va dezmorți. Veți spune: ”Ok, lasă-ne, am văzut și noi la meteo, se încălzește puțin, nu e ca și cum apar ghioceii!”

jurnal 44

Așa e, am văzut și eu prognoza, dar am alte semne, mult mai credibile, că vremea o să o ia, măcar pentru câteva zile, pe un făgaș mai bun.
Luni dimineață, când frigul, ploaia, lapovița și ninsoarea transformaseră țara într-o uriașă clasă de meteorologie pentru începători, Alecsia și Sofia erau înfășurate de Silvana în tot felul de haine. Cu cât frigul din casă și cel de dincolo de fereastră o mai speria un pic, mai punea câte o haină pe fiecare fată.
Alecsia s-a strecurat în bucătăria unde mă ascunsesem de țipetele de protest ale fetelor și m-a abordat direct:
-Tati, pot să pun numai gluga? Fără căciulă?
-E frig rău azi…
-Te rooog, uite, îți iau o colecție de 20 de pipe de chihlimbar!
-Să nu răcești, Alecsia…
-Îți fac o felicitare cu diamante!
-Se supără maică-ta…
-Aduc primăvara!
Aici m-a blocat. Oferta devenea interesantă. Sunt orășean get-beget, ce alții înțeleg prin ”feeria iernii”, eu traduc prin șleauri din gheață, noroi înghețat, apă-n bocanci.
-Ok, batem palma!
Am ieșit în hol și i-am spus Silvanei:
-Alecsia are doi pași până la școală, las-o doar cu gluga!
Nu putea, biata femeie, să se lupte și cu mine.
-Fac fetele astea ce vor din tine!

Așa că acum aștept încrezător, căldura nu va întârzia să apară.
”Ce căldură, visezi, până și păsările au plecat de pe aici ca să elibereze cerul pentru artificiile de Revelion!”
Vedem, măcar să se dezmorțească puțin! Doar mi-a promis!
PS Marți seară, când nu prea se vedeau semnele încălzirii, Silvana și fetele se luptau pe lângă șifonier pentru hainele de a doua zi. ”Nu vleau Olaf!” ”Nu fustiță!” ”Fustiță!”
După ce s-a lăsat liniștea, Silvana a venit la mine:
-Auzi la Alecsia, că a zis la televizor că se încălzește afară și că vrea tricou! Ce le mai trece prin minte! Unde o fi văzut ea meteo?
A văzut la meteo? Gândurile îmi umblau rapid prin capul obosit de țipete. Oare luni știa de ”vremea se va încălzi ușor după mijlocul săptămânii”? Posibil, dar mai bine sună: Alecsia e floarea cu care se face primăvară!
Măcar pentru o zi. O să vedeți!
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.