Jurnal de tătic. Vineri 13. Noroc cu mine!

Am urmărit-o cu atenție. A ieșit din casă cu dreptul. Mi-a strigat ”Tati, te iubesc! Pa!” și a zbughit-o după maică-sa, care era deja la lift. Cealaltă, morocănoasă, își târa picioarele, de zici că aveau fiecare câte 999 oca de fier, precum puricele de la începutul basmelor. A șoptit un ”Pa!” palid și la ”te iubesc” al meu mi-a răspuns doar ”Am luat Olel!” Dar, oricum, a ieșit și ea tot cu dreptul.
Mi-am luat cafeaua și m-am instalat în sufragerie. Mult după ce liniștea pusese stăpânire pe casă mi-am dat seama că locul agitației din fiecare dimineața l-a luat grija. Grija constantă, nemișcată, fie că e vineri 13 sau luni 20.

jurnal 57

Părinții sunt cele mai superstițioase persoane din lume. Nu se tem de pisici negre, trecutul pe sub scări sau de popii care-ți trec dimineața pe sub nas. Dar le tremură genunchii când ”ăla micu’” iese pe ușă.
Părinții au ferma convingere că ghinionul este un soi de demon care lovește doar când nu-l au ei pe copil sub ochi. ”Dar tu unde erai când a căzut de pe canapea? O clipă am plecat din cameră și tu…”
Pe de altă parte, norocul nu e a patra frunză de trifoi, ci prezența ta providențială. ”Noroc că eram eu aici, că altfel…” sau ”Bine că mă uitam la ele că în baza ta…”

Și cum faci să transferi asupra lor norocul? Cum să faci să nu te dezlipești de bietul copil, care, altfel, ”în baza ta…”
N-ai cum! Providența ți-a îngăduit să salvezi, dar nu și să le urmărești peste tot. Ai limite, un zid care nu-ți permite să traversezi dimensiunile și ajungi exact când se lovesc sau se împiedică…
Puternic și totuși neputincios. Ăsta e părintele!
Eram mândru de gândurile mele și chiar mă gândeam să mi le notez în Jurnalul de tătic… când a sunat Silvana.
-Da!
-Auzi, tu n-ai văzut că Alecsia nu și-a luat tema?
Atunci am observat că așezasem cana de cafea pe un desen cu un fluture atât de colorat că te dureau ochii…
-Bineînțeles că am văzut, acum te sunam să stai jos că o aduc. Eram la ușă că dacă n-aș fi eu…
Mă gândesc că și Superman avea uneori nevoie să salveze nu doar Lumea, ci și aparențele!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.