Jurnal de tătic. Z de la zestre și de la Zorro!

Țineți minte cum îi marca Zorro pe dușmani, cu un ”Z” pe fund? Tot așa orice tată de fată știe că va veni un moment când un pseudo-prinț îi va tăbăci fundul cu un ”Z”, dar de la zestre. Nu avem ce face, orice zbatere e în zadar.
Hai că a ieșit un paragraf cu multe z-uri!
Nu despre asta vroiam să vorbesc azi, ci despre Moș Nicolae. Care a venit și anul ăsta. Nu că ar fi avut încotro! A venit la bunici, după care fetele s-au mutat la noi unde, evident, în ghetuțele de rezervă, venise din nou Moșul.
Nu avea motive să nu vină. Au învățat bine.

jurnal 67

Au fost cuminți, dar asta nu pare o condiție esențială, pentru că Moșul a venit și la nevastă-mea, Silvana, și la mine!
După recensământul prințeselor și sirenelor primite, în timp ce tati gusta bomboanele de ciocolată cărora fetele nu apucaseră să le dea atenție, a urmat inevitabila rugăminte ( poate că ”ordin” ar fi un cuvânt mai bun, dar nu are mare importanță):
-Tati, spune o poveste!
La 6 ani, Alecsia uită de multe ori ”formula magică”: ”te rog”. Sofia însă:
-Tati, poveste, hai odată!
Bun, e clar, și Sofia uită formula, dar la 3 ani e scuzabil.
-Hai, spune o poveste și după aia toată lumea merge rapid la culcare!
Vocea Silvanei a ținut loc de mai multe ”te rog” decât putea refuza un tată.
Când vine vorba de povești, îmi place să fiu pregătit și acum eram:
-Bine, hai că vă spun povestea lui Moș Nicolae…
-E lungă?
-Nu, Silvana, nu e lungă, e chiar o poveste frumoasă. A fost odată ca niciodată…
-Tu nu realizezi că fetele astea trebuie să doarmă? Treci la poveste!
-Pe când plopul făcea… în fine, trăia un bătrân care hotărâse să-și folosească averea pentru a-i ajuta pe alții. Îl chema Nicolae. Moș Nicolae.
Fetele se ghemuiseră una în cealaltă și ascultau fiecare cuvânt. Ziua grea, cu jucării ascunse-n ghete, le trăgea de pleoape. Puțin lipsea să adoarmă. O poveste le lipsea.

-Și cum umbla Moș Nicolae, într-o iarnă, a aflat de trei fete care…
E important să adaptezi poveștile la realități pe care fetele le cunosc, ca să asimileze mai bine informațiile.
-… nu se puteau mărita pentru că nu aveau zestre. Mami a avut și s-a măritat!
-Băi, tu spui povești copiilor sau vrei să ne certăm?
-Tati, ce e aia zestre?
-Zestrea e… ceva ce aduce nevasta în casă când se mărită și…
-E clar, o poveste nu ești în stare să le spui! Hai, gata, toată lumea la culcare!
Fiecare a luat-o pe drumul lui, care cum a apucat. Doar eu și Alecsia am rămas mai în urmă.
-Tati, și după ce se mărită mai vine Moșul la fete?
Nu că e fata mea, dar prinde esența din fiecare poveste!

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.