Jurnal de tătic. La ce e bun un prieten când doi părinți sunt singuri

E greu să nu vorbești despre copii, când nu-i ai lângă tine. Fetele sunt în vacanță.

jurnal 20

Când nu mai sunt o prezență permanentă în viața ta, copiii se strecoară, ușor-ușor, în discuții.
Mă întreabă un prieten:
-Ce faci?
Apelezi la cel mai gol de înțelesuri cuvânt:
-Bine.

De fapt, nu știi ce să faci. Fără ghiozdane sau păpuși, mâinile caută doar telefonul. Cauți pe FB, pe net și ajungi iar la ”galerie foto”. Lași telefonul și te uiți la ceas. ”Ar trebui s-o iau din loc să ajung la…” Iar te oprești. Ce să cauți la grădi? Sau la after? Ce să iei de acolo?
-Sunteți singuri, parcă așa am auzit.
Abia atunci tresari. Cuvântul ăsta, ”singuri”, are o rezonanță specială. Așa că…
-Și, dacă sunteți singuri, mai ai timp să scrii la jurnalul ăla al tău, de tătic?
Nu dați refresh… nu am mai avut timp să scriu! Și-mi doream să vă spun ce e cu poza asta, cu Alecsia și spiritul lui John Wayne

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.