Jurnal de tătic. Elsa și sexul

jurnal 19

Eu am făcut sacrificii pentru fetele astea! Când îmi era lumea mai dragă am aruncat banii pe păpuși cu burtă. Ah, retrăiesc amintirea asta de câte ori citesc ASTA! M-am lăsat luat la mișto chiar și de un popă de dragul lor. Trista poveste mi-am notat-o AICI!
Pentru ele am lăsat de multe ori deoparte orice urmă de orgoliu. Și, când mintea mi se întuneca, alungam imediat orice gând negru. Visam că le omor, mă trezeam transpirat. Visam că le tai renul, îl pun pe foc și apoi le chem la masă, imediat ridicam ochii spre Cer și imploram iertare, pentru Păcatul cu gândul.
Ah, nu, nu vorbeam despre fetele mele! Mă refer la cele de pe bluzele lor, de pe penare, de pe ghiozdane, farfurii, șorțuri de bucătărie…
Voi aveți idee câte chestii cu Elsa și Ana poate strânge un om în casă? În câte locuri poate apărea fața lor? Sau a lui Olaf, omul de zăpadă pe care uneori l-aș așeza pe calorifer și i-aș spune: ”Mi-a luat mult, dar mi-am convins vecinii să lăsăm căldura pornită până-n mai!”
M-am sacrificat pentru ele, pentru că nu cred că le face rău fetelor să iubească eroi și eroine. Să aibă modele, chiar dacă sunt fantasme. Toți am crescut cu așa ceva. Au fost Albă ca Zăpada, Veronica, Ariel și probabil vor apărea și altele, după ce Elsa și Ana vor trece pe canalele de filme clasice.
Dar acum m-au lovit în cap! Și Elsa și Ana! Dar mai ales Elsa.
Alecsia mă pune să caut partea a doua din Frozen. Aproape în fiecare zi mă întreabă de film, îi spun că n-a apărut și discuția se încheie cu ”Poate nu uiți, Tati, te rog să cauți și mâine!”
Cum să uit? Dar tot căutând am dat peste o știre: se strâng semnături pentru o petiție ca Disney să o facă pe Elsa gay…
Petiția se pare că a fost respinsă, Elsa rămânând singură și rece și în partea a doua. Sau nu. Nu e clar. E marketing.
Pentru prima oară mi-am pus problema ce fac, dacă eroina Alecsiei e gay trebuie să am vreo reacție? Adică la băiețeii din jurul ei mă burzuluiesc și multă lume se distrează pe seama mea. Evident, mai puțin socru-meu, care știe cum e să ai o prințesă și să ți-o iubească un oborean.
Dincolo de glume, mi se pare – retrograd fiind până-n vârful cheliei – că nu e cinstit. Milioane de oameni ne-am lăsat necondiționat copii să o iubească pe Elsa. Am bănuit că se va respecta ”învoiala” că noi ne lăsăm visele copiilor în grija lor și creatorii de basme să le dea modele. Iar acum, un model deja îmbrățișat ar putea fi diferit de ceea ce ne imaginam.
Da, dar nici nu s-a spus în film că-i plac băieții! Așa e, dar am bănuit că… Am fost prost, în fine.
Aici ar trebui să apară corul de exaltați din ambele tabere. Îi las să urle, le e ușor, nu au copii și nu știu cum ți se modifică gândurile când apare pe umărul tău apăsarea unei viitoare conștiințe!

Pe de altă parte, lumea în care vor trăi va fi diferită de a noastră. Așa au pățit și părinții noștri, cu alte teme și temeri, poate nu atât de delicate, dar un șoc e la fiecare generație.
Problema mea nu e, însă, că va afla, ce va afla sau câte au aflat deja, traducându-și diversele noțiuni cu nălucile din minți de copil, ci oferirea modelului.
Aici am o problemă. Nu m-ar deranja dacă, bunăoară, Batman i-ar pune o mână pe picior lui Robin. Dar să o facă din primul episod, ăla în care am aflat totul despre ei, de la avere la băutura preferată. Așa ar fi, după mine, cinstit.
PS Nu cred că mai e mult, probabil în această vară, când desenele pentru copii vor avea și cupluri gay. Ele există în lumea reală, nu văd de ce n-ar apărea și în desenele animate. Deja, din câte știu eu, o premieră mult așteptată cuprinde și un asemenea episod. Așa că pregătiți-vă să explicați ce n-ați apucat încă.
PPS M-a sunat Alecsia. E la bunici. Din una în alta, mi-a spus că îi e dor de un băiețel de la școală. Pentru prima oară nu mi-a răsunat în cap balada haiducească despre pistoale și pumnale. Dar nici inutilul vals al Elsei.
PPPS Alungând îngrijorarea, fac un exercițiu pentru care să se facă petiții: Bălănel și Mieunel, totdeauna Bălănel ăla mi-a părut prea supus pisicului, Pic și Poc, cel puțin 6 din cei 7 pitici și lista e deschisă.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.