Jurnal de tătic. Cadou pentru Sofia, de Ziua Internațională a Frumuseții

Am vrut să îi fac un cadou de Ziua Mondială a Frumuseții, pentru că ea e unul dintre cele două ( ok, trei!) motive pentru care ziua asta ar trebui sărbătorită strașnic în casa noastră, dar…
-Tati, cum arătam când eram mică?

jurnal-48-1

Ca orice părinte care vede cum se încheie ultima pagină a Jurnalului de vacanță, gândurile mi-o iau razna. Mă gândesc că au trecut 20 de ani, sper că trăiesc și atunci și că Sofia, la 24 de ani, îmi va spune încă ”Tati” și că are curiozități pe care imaginile nu le satisfac pe deplin.
Așadar, suntem în 9 septembrie 2036 și eu îi dau cadoul pe care i l-am pregătit pentru 9 septembrie 2016.

-Sofia, știi cum erai? Părul tău era ca o bucată de pâine de casă, dulce-sărată ca un bun venit, înmuiată în sosul de soare în care cineva prăjise toate bunătățile lumii. Sub el luceau ochii, două sculpturi mici, făcute din așchii din lemnul Copacului Vieții. Nasul arăta ca butonul minune de la telecomanda Fântânii Dorințelor. Gura… nu cred că am văzut-o vreodată cu atenție, doar îmi lipeam urechea de ea și auzeam cum aerul devine mai bun, intrând și ieșind din ea…
Dar nu i-am mai spus toată asta, pentru că m-a supărat. Oricum nu ar fi înțeles, decât poate din tonul meu și ar fi răspuns doar un:
-Și eu, Tati!
Cu ce m-a supărat? Taman când i-am făcut prima poză – pe care urma să notez ”Sofia, 2016, Ziua Mondială a Frumuseții” – am vrut să mai fac una și…

jurnal-48-2

O iubesc oricum! Chiar și când (mai ales când) se strâmbă! Dar fără cadou din cuvinte pe 9 septembrie anul ăsta! Dar nici n-am răbdare să aștept 20 de ani. Așa că îl primește abia azi. Să se învețe minte!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.