Jurnal de tătic. Doamna goală care se spală ca pisica

Vineri am evadat. Sau, mai bine zis, am fugit de acasă. Cum se spunea, pe vremuri, când vreun puști își pierdea mințile: ”m-am trezit singur în lift, cu banii de pâine în buzunar și am plecat spre bufetul gării”!
Dar Silvana m-a găsit, precum mâna lungă a legii prindea pe vremuri nelegiuiții care străbăteau preria. M-a prins de telefon și m-a scos din mijlocul unei adunări de mai mulți tipi, care abia evadaseră și ei din carcerele conjugale. La câteva minute după ce închisesem cu ea, murmuram și râdeam pe înfundate: ”doamna goală, doamna goală…” sper că nu m-a auzit cineva.
Nu că mi-ar fi păsat. Ce mi-a spus nevastă-mea era mult mai grav decât să aud vreun comesean spunând: ”Ia uite, la televizor n-ai fi zis că e obsedat!” Și, oricum, la o masă de bărbați, cuvintele ”doamnă” și ”goală” sunt mai mult sintagmă decât vorbe separate.
Ce se întâmplase? Silvana spune că a avut ceva treabă prin casă și a vrut să o ”parcheze” pe Sofia la televizor. Știu, știu, soluția e proastă, dar să ridice piatra cel care n-a păcătuit măcar o dată! Să spună vreun părinte că niciodată-n viață nu i-a mulțumit lui Dumnezeu că nu s-a limitat la creat femei și bărbați și a lăsat pe lume și desenele animate. Nu-l cred.
Sau soluția la care fiecare dintre noi a apelat măcar o dată la petreceri: ”Tati, îmi dai telefonul să mă joc?” Și tu întinzi aparatul, punând în balanță liniștea cu eventualele stricăciuni. Spui, mai mult ca să te auzi vorbind: ”Dar nu umbli decât la jocul cu pisica!”

jurnal-51
Foto Oxana Pamfilov

Normal, toți am trecut prin scuzele către prieteni că le-am trimis un mesaj din 20 de m-uri sau că l-ai sunat și apoi un copil cânta ”Un elefant se legăna” în timp ce bietul apelat strigă ”Aloooo!”.
Nimeni nu se poate jura că a văzut ce fac micuții de la o petrecere când se adună în jurul unei tablete și respectă doar o singură regulă: ”Oamenii mari sunt acum la masă. Liniște!”
Silvana i-a pus desene pe tabletă și a plecat în treaba ei. Spune că atunci a sunat-o o prietenă, mama unui băiețel de aproximativ aceeași vârstă cu Sofia, 4 ani.
Vă redau cu aproximație povestea prietenei noastre. Are femeia de făcut ceva și băiețelul a fost ”parcat” la televizor. Primul post de desene nu avea ceva bun. Copilul a strâmbat din nas. Al doilea la fel. Și tot așa, până a ajuns la posturile de muzică.
-Nu, mami, nu e desenul bun!
Exasperată, femeia a pornit calculatorul și a intrat într-un playlist de filme, în care știa că trebuie să existe și cheia spre liniște.
-Ce pun?
-Mami, vleau un desen flumos.
-Sigur, care?
-E unul cu o doamnă goală care se spală ca pisica.

Stă un pic femeia pe gânduri, nu prea înțelege ce vrea copilul:
-Pisicile aristocrate?
-Nuuuuu, ăla e de bebeluși! E un film cu o doamnă goală.
Abia atunci a compilat că puștiul folosise cuvântul ”goală”.
-Se spală ca pisica?
-Nu chiar. Un domn o spală ca pisica!
După ce s-a trezit din șoc, femeia a început să paroleze tot prin casă. Nu mă înșel dacă spun că bietul ei soț ar putea avea greutăți și dacă vrea să vadă un buletin de știri. Dar cât timp rezistă parolele, netul tăiat, traficul cu restricții?
”Doamna goală, doamna goală” nu-mi mai suna ca o amenințare, ci ca o certitudine.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Doamna goală care se spală ca pisica

  1. Andreea says:

    Un tatic foarte neglijent, de ce o fi fost necesar sa aiba in calculator filme de genul asta…cand internetul e plin si gratuit…
    Bine ca era copilul foarte mic si nu a inteles nimic ciudat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.