-Nu mai poți mânca alune! Ai mâncat destule! O să te doară burtica!
Sofia s-a uitat mirată la mine. Mânuța îi rămăsese suspendată deasupra locului de unde trăsesem farfurioara cu restul de alune.
-Une!
La 3 ani, Sofia reușește să scoată sunete destul de stridente pentru ca toate pisicile din curte să se arcuiască.
-Une!
-Tu nu înțelegi? O să te doară burtica!
A plecat nervoasă, bolborosind ceva doar de ea știut, dar evident ceva mult în defavoarea mea.
Aproape uitasem de alunele de pe masă când a apărut din nou. Avea două elastice de păr. M-a înghiontit:
-Tati, faci codițe!
I-am prins două moțuri. Cum am terminat – îmi ia ceva timp de câte ori le aranjez părul, mai mult ca sigur e vorba de lipsa antrenamentului – s-a dus direct la farfurie.
-Măi, cu cine vorbesc? Lasă alunele, Sofia!
S-a oprit mirată de îndrăzneala mea. Mi-a arătat moțurile, ca două urechi de veveriță și mi-a spus apăsat:
-Asta nu Sofia! Asta bebeliță!
Ah, ok, e veveriță, are voie alune!
Cred că nu există o vârstă de la care devin escroace sentimentale. Unele încep din burta mamelor.
