Jurnal de tătic. Câte nu face o veveriță pentru o alună!

-Nu mai poți mânca alune! Ai mâncat destule! O să te doară burtica!
Sofia s-a uitat mirată la mine. Mânuța îi rămăsese suspendată deasupra locului de unde trăsesem farfurioara cu restul de alune.
-Une!
La 3 ani, Sofia reușește să scoată sunete destul de stridente pentru ca toate pisicile din curte să se arcuiască.
-Une!
-Tu nu înțelegi? O să te doară burtica!
A plecat nervoasă, bolborosind ceva doar de ea știut, dar evident ceva mult în defavoarea mea.
Aproape uitasem de alunele de pe masă când a apărut din nou. Avea două elastice de păr. M-a înghiontit:
-Tati, faci codițe!
I-am prins două moțuri. Cum am terminat – îmi ia ceva timp de câte ori le aranjez părul, mai mult ca sigur e vorba de lipsa antrenamentului – s-a dus direct la farfurie.

jurnal 19

-Măi, cu cine vorbesc? Lasă alunele, Sofia!

S-a oprit mirată de îndrăzneala mea. Mi-a arătat moțurile, ca două urechi de veveriță și mi-a spus apăsat:
-Asta nu Sofia! Asta bebeliță!
Ah, ok, e veveriță, are voie alune!
Cred că nu există o vârstă de la care devin escroace sentimentale. Unele încep din burta mamelor.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.