Jurnal de tătic. De unde iau al doilea Soare?

Când un tată și fata lui se joacă împreună…

Lumea nu mai pare făcută pentru oamenii mari, așa cum un cântec devine un joc pentru copiii celor care în tinerețe l-au crezut serios. Mai serios chiar decât jurământul primei iubiri.
Jocul are mii de haine, hârjoana, alergatul, ascunselea…

jurnal 36

În acea zi alesesem de comun acord cu Alecsia să ne jucăm de-a vorbele:
-Tati, de Moș Nicolae vreaaaau…
-Așaaaaaa, ia să văd ce îți dorești.
Ochii i s-au luminat ca și cum dorința nenumită încă s-a și împlinit. Doar la 6 ani poți face asta!
-O mașină de păpuși!
Alelei, cam mult! Va trebui să negociez îndelung cu maică-sa, dar vedem, poate reușesc.
-Și să așeze Moșul mașina în ghetuțe? Le strică!
A stat puțin pe gânduri și umbra unui semn de întrebare i-a străbătut fruntea. Apoi a alungat-o cu o palmă dată cu buclele:
-Poate să îmi aducă și ghetuțe noi.
Da, sună logic.
-Dar știi ce vreau de…. Moș Crăciun?
M-am prefăcut mirat:
-Vrei cadou și de Crăciun?
-Daaaaaaa!
-Eh, ia spune.
-Vreaaaaaaau….. vreaaaaaaau…. soarele!
Asta e greu! Poate cu Dumnezeu mă înțeleg eu să îmi împrumute veioza lumii, dar ce fac cu nevastă-mea?

Pe vremuri i l-am promis și ei! Cam odată cu luna de pe cer și o viață liniștită… Acuma să i le iau înapoi?
-Ok, prințesă, rămâne stabilit, Soarele va fi în sacul lui Moș Crăciun!
-Iar de ziua meaaaaaa…
-Doar nu vrei daruri și în februarie?
-Daaaaaaaa!
-Așaaaa?
-Îl vreau pe Olel!
Măgărușul de pluș de care Sofia nu se desparte niciodată? Hai, pe nevastă-mea poate o conving să luăm o mașină plină-ochi cu păpuși. Cedează și Soarele, dacă vede că lui Dumnezeu i se face milă de un biet bărbat care vrea să-i satisfacă un hatâr fiicei sale, dar să-i iau Sofiei prietenul?!?! Nu am cum.
Atunci a apărut și Sofia. Are un obicei care mă sperie puțin, deși are numai 3 ani: când dă peste un obiect care-i place, scoate un ”Wow!”, ca și cum a găsit ceva ce pierduse, ia obiectul în mână și spune ”Mea!”
Așa a făcut și acum, luând de pe masă telefonul meu.
Nu-mi păsa, dă-l încolo de telefon! De altceva mi-am dat seama: cât de curând trebuie să fac rost de încă un Soare! Poate chiar până de Crăciun!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.