Jurnal de tătic. Frizerița lui Tati!

Recunosc, mă simt oarecum discriminat când intru într-o frizerie. Scaune libere la tuns, periile de păr stau aliniate de-a dreapta fiecărui loc comod, tuburile și cutiile cu tot felul de balsamuri așteaptă să dezmierde. Totuși, invariabil, aud o voce cum doar casierele din astfel de așezăminte ale răsfățului pot avea: ”Bună ziua! Vă servim cu ceva? O manichiură?”
Am însă și un avantaj. Mă cunosc mai toate manichiuristele din Obor. Și asta nu e puțin lucru!
De aceea, când – odată pe lună – fetele merg cu mama lor să se aranjeze, toată familia apelează la mine. ”Tati are relații la Barbie!”

jurnal-56

Ok, oricât mi-ar plăcea să cred că Sofia e convinsă că Tati o știe pe diva tuturor copilăriilor, adevărul e că, la 4 ani, Sof s-ar putea jura că eu am relații să o introduc în cea mai realistă versiune a unui joc de pe tabletă, în care pictezi unghiile lui Barbie.
Dar, săptămâna trecută, a venit vremea să-și ”taie vârfurile”. Când o fetiță ia o asemenea decizie, nu prea încape loc de negociere. Silvana a încercat un timid ”Sună Mami mâine la coafor și…”
Sofia a început să țipe. Alecsia – face 8 ani la anul, dar uneori cred că minții ei îi e dor de anii de grădiniță – s-a oferit să-i taie ea părul Sofiei. Cea mică a fost imediat de acord!
O asemenea situație trebuie gestionată rapid. Am mai lăsat noi – acum vreo 4 ani – o conjunctură similară să se rezolve de la sine și… Alecsia și-a tăiat singură bretonul!
Ah, ce chin, ce dor, ce jale! Cât a bocit toată casa, când am văzut cum copilul avea doar juma’ de frunte!
Acum nu puteam risca! Sofia trebuia potolită, Alecsiei trebuie urgent să-i găsim o ocupație.
-Auzi, Mami – a spus Alecsia, privind cu jind spre suportul unde era foarfeca de decupat hârtii – dacă Sof iese bine, te coafez și pe tine.
Silvana s-a întors spre mine și, cu ochi rugători, a spus, sfârșită:
-Mihaela e în concediu, suni tu la… Barbie?
-Păi, Barbie e manichiuristă!
-Trebuie să fie vreo colegă. Doar vârfurile…
-Bine, sun acum!

Atunci, Sof a venit spre mine, s-a cocoțat pe marginea canapelei. În geamul din față o vedeam cum se apleacă peste creștetul meu și se uită în el, ca într-o oglindă. Gânditoare, a întrebat:
-Doamna cu foarfece e prietena lui Tati?
-Da, Sof, să vezi ce bine o să te tundă.
I-am văzut iar reflexia când se uită la mine. M-a mângâiat, plimbându-și mânuța pe pielea de pe creștetul meu:
-Mami, așteptăm să vină Mihaela!
Apoi a fugit la joacă.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.