Zeilor li s-a făcut milă de mine. Și mi s-a încredințat misiunea de Mare Străjer al Somnului de După Masă!
M-am înarmat cu un prosopel și am început veghea.
Comoara părea liniștită, neatinsă. Pe o rază mare nu se arăta nici o amenințare.
Mi-am sprijinit arma pe genunchi. Simțurile îmi amorțeau. Dar m-am trezit repede, când am auzit ( poate doar simțit) murmur de aripi.
Două ursitoare s-au rotit asupra mea și apoi s-au oprit din zbor pe marginea șezlongului Sofiei.
-E foarte cald, spuse una dintre ele, scuturându-și aripile de sudoare. Muritorule, am înțeles că mi se adresau mie, pentru că Sofia era nepieritoare, ne dai câte o gură de apă? Că frumos o să ursim pentru pruncul ăsta de-l veghezi!
Și fără promisiunea asta le-aș fi dat câte o gură de apă. Le-am întins sticla. Au băut, pe rând, câte o gură și apoi au vorbit.
Prima a spus, privind cu mult drag, la fetiță…
Doar nu credeți că-s nebun să vă spun ce destin minunat o așteaptă! E de ajuns să știți că s-au întrecut una pe cealaltă în a prevesti doar în cuvinte care alină orgoliul oricărui tată.
Un singur amănunt dezvălui: o așteaptă un prinț ”mai grozav ca tatăl tău”… greu, recunosc, dar posibil… în basmele cu ursitoare!
Atunci am auzit un al treilea bâzâit. Nervos, însetat! Și nu mai rămăsese pic de apă-n sticlă! A treia ursitoare, pe care nu o observasem până atunci, se așezase pe piciorul Sofiei.
Se pregătea de un blestem. Am văzut asta în ochii ei mari cât capul. Mă și vedeam, peste vreo 14 ani, zdrobind toate torcătoarele din regat!
Am rotit prosopelul și am lovit cu sete, înainte ca ea să poată spune ceva.
Sofia a țipat și l-a aruncat pe măgărușul Olel cât colo.
Din neant am auzit vocea Silvanei:
-Ce faci acolo? Omori muște pe piciorul copilului? Și ai vărsat apă pe șezlong! Nu ești în stare nici măcar să o păzești de muște cât doarme!
Ce înțeleg femeile din luptele de legendă!
PS Basmul frumoasei Aurora care împietrește odată cu pădurea tatălui său îmi amintește de bancul despre cum se spune că-i zic frații noștri de peste Prut: ”Frumoasa din Pădurea Închietrită și Făt Frumos care-o pupă de se scoală”. O glumă nevinovată, desigur.
