Jurnal de tătic. La agățat de mămici!

Eram în parc…

jurnal 47

Deodată am văzut…
Nu se poate să nu vă fi întâlnit niciodată cu următorul cuplu mamă-fiică. Amândouă grase, dar nu doar grase, ci făcute parcă din colaci de salvare puși de-a valma unul peste celălalt. Umblă lipite una de cealaltă, oricum neputându-se depărta, pentru că aleile din parcuri nu sunt făcute să treci cu tancul pe ele.
Întotdeauna mănâncă. Au fiecare în mână câte o șaorma din care grăsimea se scurge pe bărbie, fiind singura chestie ce poate mângâia construcția masivă abia susținută de gușă.
Sau rod din doi covrigi. Ori storc în gurile mereu flămânde zeama dintr-un hot dog…
Trebuie să știți imaginea…

Ei bine, dacă vă e familiară, să știți că în fața ochilor, în acea zi în parc, aveam total opusul său. Mama și fiica arătau ca petalele unei flori. Am tras-o pe Sofia înspre ele și, nu mă laud, am perceput și la ele o schimbare de direcție înspre noi.
Mai aveam câțiva pași, prilej să țes în cap scenariul clipelor ce vor urma. Vedeam cum eu mă aplec spre Sof și îi spun:
-Uite o fetiță, du-te să vă jucați împreună. Cum te cheamă, micuțo!
-Ileana Cosânzeana…
-Hai, Sof, du-te. Tati te așteaptă aici, cu… Împărăteasa Roșie…
Dar când ne despărțea doar un pas, Sofia s-a oprit și a spus:
-Tati, hai acasă! Nu mai vleau în pac!
Am apucat vreodată să vă spun că uneori seamănă foarte tare cu maică-sa?

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.