Jurnal de tătic. O căpșună nebună!

Vacanța s-a consumat ca o candelă în care ai pus doar dorințe și ulei deloc. Din toate planurile făcute cam când se treceau zambilele probabil că s-au împlinit destule, dacă acum privim crizantemele cu părere de rău că le părăsim.
Casa bunicilor e goală, ultimele bagaje sunt ghemuite la ușă, parcă sperând să nu le vedem și să rămână în tărâmul poveștilor. Fetele însă vor la București. Vor și să rămână aici, unde poți mângâia șoimii, unde regina nopții șoptește povești de adormit copiii și zânele bune transformă dovlecii în calești de cristal.
Dar vor la școală și la grădiniță. Ne-au împuiat capul despre câte au ele de făcut și noi ne tragem sufletul pentru când le-om spune câte au cu adevărat de făcut.
În seara de dinaintea plecării, Sofia s-a dus în grădina cu flori, la cel mai bun prieten al ei din curte, magnoliul pe care l-a luat în pat când a crezut că e așa de mic pentru că i-a fost frig.

jurnal 30 1

Au stat de vorbă, ca între copii. Sofia îi adusese două flori, iar copăcelul i-a dăruit prima lui frunză îngălbenită. Probabil și-au promis vrute și nevrute, ea că se întoarce la primăvară, el că o va aștepta cu flori…
Hai, măi, melancolia m-a făcut să o iau razna! Cum să-i promită ceva un pom?
Cu gândul la ce am văzut, m-am dus pe leagănul de lângă locul unde până de curând erau tufele de căpșuni. Am aprins o pipă și atunci am auzit:

-Ce fraieri sunteți că plecați! Distracția abia începe! Vă luați după șoimi! Ăia sunt niște păsări proaste, au fugit la prima boare de frig!
M-am uitat spre locul de unde venea vocea și n-am văzut decât o floare și o căpșună, aproape pârguită.

jurnal 30 2

-Căpșună proastă, i-am zis, nu vezi că-i frig. S-a dus vara! Cine știe ce nebun ți-a dat ceasul peste cap, de înflorești odată cu bruma.
-Adică eu nu știu când să înfloresc?
M-am ridicat și am lăsat-o să țipe de una singură. Nu avea rost să-mi bat mintea cu ea, acuși avea să afle cum e ca în loc de smântână să-și lase dulceața în prima ninsoare…
Cu frunzele ruginind una câte una, magnoliul părea mai deștept ca ea!
Sau poate reușise Sofia să-i explice mai bine decât mine?
PS Povestea magnoliului friguros o găsiți aici.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

2 Responses to Jurnal de tătic. O căpșună nebună!

  1. Julie says:

    Un zambet. Un oftat. Si multe amintiri…
    Si o lectura de demult – La Medeleni, plecarea lui Danut la Bucuresti.

    P.S. Eu imbratisam un cires.

  2. Pingback: Jurnal de tătic. Soacră-mea, Alifantis și o magnolie | Alecu Racoviceanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.