Jurnal de tătic. Să mor cu sticla-n mână!

Bine că sunteți voi deștepți și știați, înainte de a vi se naște primul copil, o sută de cântece și poezii pentru copii!

jurnal 29

Ia testați-mă acuma, să vedeți ce repertoriu am! Am unul de mă calific oricând la un post de spiriduș în corul Moșului! Vulpi, gâște, pisici sau cuțu mici, berbecii lui nea Alecu se adună-n cântul meu precum fluturii la lumina lămpii de pe ultima terasă care se încăpățânează să nu închidă toamna.
Dar acum vreo 6 ani, când abia o adusesem acasă pe Alecsia de la maternitate, tot ce puteam să behăi lângă leagănul ei sau cu ea în brațe erau elefanții care testează pânza de păianjen și ”nani, nani, puiul mamii”. Deși ultimul mi se pare discriminatoriu, dat fiind că, vizibil, era mai mult ”puiul tatii”!
Într-una din serile acelea de început – când ajunsesem să cred că oamenii-și întemeiază familii doar ca să aibă cum să se întrebe unul pe celălalt cât lapte praf a băut cineva, dacă era moale sau tare ”căcunți” sau dacă apa de băiță e destul de caldă – Silvana se juca în mijlocul sufrageriei, cu Alecsia în brațe.
Poate ar fi vrut să danseze, dar știrile murmurau pe fundal și eu păream preocupat să le deslușesc, așa că a început să improvizeze un cântecel.
Lalalilalala…
Copilul a schițat un zâmbet și Silvana a insistat, încurajată de prima ființă din viața ei care părea să-i aprecieze talentul de cântăreață.
Am simțit nevoia să o ajut, mai ales că lalala-ul ei speriase deja pisica. Dar ce să cânți? Elefantul? Din memoria pasivă a nopților petrecute în păstrămăriile din gura Oborului, am început:
Uite așa aș vrea să mooooor…

Silvana s-a prins în jocul meu.
Într-oooooo crâșmă din Obooooor…
Răcneam amândoi din toți rărunchii și învârteam fata prizonieră în hainele de bebeluș…
Cu paharul lângă mine, cu cobzarul și cu tineee….
La ”să-i tragem o beție”, celebrul ”beau, beau, beau” ne-a ieșit cumva de am auzit un susur de viață.
Silvana s-a oprit, dar eu am simțit că trebuie să ajung până la ”să mor cu sticla-n mână”.
Atunci am tăcut și eu. Susurul ca de izvor de viață fără de moarte se auzea din nou.
Alecsia chicotea pentru prima oară. Următoarele strofe le-am cântat amândoi de bucurie.
PS Parcă văd vecinele adunate în acea seară în fața blocului. Ridică privirea spre geamul nostru, aud cântecul. Una zice:
-E ziaristul. A născut nevastă-sa și bea și el un păhărel. Cu o melodie de la noi din piață.
-Da, soro, dar petrece și nevastă-sa? Părea o fată cuminte.
-Eh na, parcă mai știi în zilele noastre.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Să mor cu sticla-n mână!

  1. camelia says:

    Am râs de una singură 😂😂😂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.