Jurnal de tătic. Patul conjugal

Într-o dimineaţă m-am trezit singur. Nu în sensul că nu m-a trezit altcineva şi că somnul mi-a plecat de bunăvoie de pe pleoape, nici că plecaseră toţi din casă şi m-au lăsat dormind. M-am trezit singur pentru că aşa trăiam. Nu avea cine să mă trezească dacă nu o făceam eu, nici nu avea cine să se ridice din pat înaintea mea sau după mine.
Cum cafeaua singur nu are farmec dacă toată ziua nu ai pe nimeni lângă tine, am ajuns într-o cafenea, la masă cu un prieten căsătorit, tatăl a două fete. Omul probabil era în cafenea în speranţa că poate sta singur la o licoare fierbinte, dar… socoteala lui de acasă nu se potrivea cu socoteala mea din târg.
-Mă, eu te invidiez, mi-a spus, potrivindu-şi cenuşa din pipa de spumă de mare pe care o umpluse mai devreme. Faci tot timpul ce vrei. Viaţa ta nu are jaloane. Femeile trec prin viaţa ta precum stâlpii de telegraf pe lângă geamurile trenului. Tu dormi cu o femeie şi te lăfăi în aşternut parfumat de iubire. A doua noapte, alta îi poate lua locul şi, dacă simţi că nu ai spaţiu, cauţi din nou alta. Eu…
A oftat şi s-a potrivit mai bine în fotoliu, s-a uitat la mine fix, a lăsat pipa din mână şi a continuat:
-Nu mă plâng că la mine femeia e aceeaşi. Aşa am ales eu, dar tu ştii câţi suntem noi în pat?
Sincer nu mă gândisem niciodată că prietenul meu, pe care-l ştiu om serios, şi nevasta lui, mai tânără, ce-i drept, ar mai găzdui şi alte persoane în patul lor conjugal. Dar mare e grădina fanteziilor şi e plină de ciudaţi. Presimţind o poveste picantă, am lăsat pipa mea din mână, mulţumindu-mă de la distanţă doar cu aroma ei.
-Mă vezi că nu sunt mic, ba chiar cam mătăhălos. În pat vine nevastă-mea, apoi un ursuleţ Koala din pluş, fata mea mea cea mare. O ştii, nu? O pernă în formă de broască ţestoasă, doi ponei de pluş, fiica-mea mică. O ştii şi pe ea parcă. Un câine din pluş, mare de vreun metru şi un măgăruş de jucărie…

jurnal 3

Mi-am luat pipa şi m-am gândit că uneori peştişorii de aur şi zânele Măseluţă îşi cam bat joc de fanteziile bărbaţilor. El a continuat:



-Când, în somn, întind mâna, aud gemete de protest de la umăr până la unghii. Dacă mă mişc, dau de moale şi aud „Tati, fii atent!” sau doar un „Au” şi primesc un ghiont.
Părea stresant, aşa că l-am ascultat în continuare, doar ca să se descarce:
-Dar nu mă plâng. Pe cuvântul meu că e ca o magie. De când dormim aşa, am numai vise frumoase. Ca în copilărie. Numai că am o problemă de câteva zile şi nevastă-mea nu mă înţelege. Ca să o rezolvăm fără să supărăm fetele.
Mă gândeam eu că lipsa de intimitate era problema omului. Dar ce să înţeleagă o femeie!
-Nu ştiu cum să dezvăţ pisica să se urce şi ea în pat. Şi mai ales să nu mă mai zgârie de câte ori mişc picioarele…

PS Sofia, fiica mea mai mică, are un prieten de care e nedespărţită, Olel, un măgăruş din pluş. Povestea lui o găsiţi aici. O admiratoare a micului prieten mi-a trimis o poză cu un frăţior de-al lui. Sofia a văzut fotografia, a întrebat „Olel?” după care a zâmbit ecranului şi a plecat după originalul său.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Patul conjugal

  1. Pingback: Jurnal de tatic. Patul conjugal | BabyMall Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.