Este aproape imposibil în perioada asta să vorbești despre orice altceva în afară de politică. Sau să scrii despre altceva. De câteva ori m-am așezat în fața laptopului, cu planul ferm de a mai colora o pagină a Jurnalului de tătic, dar gândurile fug din cotloanele casei păpușilor direct în Parlament, Guvern sau mai știu eu pe culoarele cărei clădiri pline de oameni încruntați.
Apare unul la televizor și ridici ochii, dai volumul mai tare. Auzi ce are ăla de spus, comentezi în gând sau înjuri cu glas tare.
Dispare, vine altul care îl bălăcărește și stai să-l asculți și pe ăsta. Âți dai seeama că nu merită niciunul să-i dai dreptate.
După un lung șir de ”ăla” și ”ăsta”, îți dai seaama că ți-ai pierdut timpul și dai să te întorci la ce aveai de făcut, în cazul meu să mai notez ceva din năzbâtiile prințeselor Sofia și Alecsia.
Dar intervine iar ceva. Un scenariu nou, despre care unii spun că răstoarnă scena politică și așa mai bulversată decât o băbuță aruncată de forța centrifugă din caruselul cu cai din gips.
Până la urmă îți impui să nu faci abstracție de spectacolul derizoriu. Scriu începutul titlului: ”Jurnal de tătic. Sofia și…”
Dar politica își face loc în mintea ta, fără să mai fie nevoie de televizor sau de siteuri. Oricât de bizare ar fi personajele scenetei, ele ne influențează viața. În rău, că nu au reușit mulți să o schimbe-n bine.
Împing laptopul într-o parte și las frâu liber gândurilor. Politica. Oricât ne-am zbate noi, face parte din viața noastră și…
Am privit din nou titlul neterminat, ”Jurnal de tătic. Sofia și…”
E o poveste frumoasă, pe care îmi doream să o notez, o întâmplare din camera cu basme a fetelor, unde Sofia a dat nas în nas cu…
Atunci apare alt maimuțoi la televizor, ia să văd ce zice și ăsta. Sonorul e din nou tare când…
-Sof, stai puțin. Uite, tati scrie la Jurnal și ascultă ce spune omul ăla.
Mutrița ei s-a întunecat sub coiful lucitor.
-Tati, dar e petrecere!
-Ce petrecere? Suntem doar noi în casă, Mami și Alecsia trebuie să vină…
Mutrița s-a întunecat rău de tot și eu m-am înmuiat.
-Bine, hai la petrecere!
Nu că aș fi avut cum să o ajung din urmă, dar am mai întârziat câteva secunde. Cât să completez ”Sofia și… ” cu ”politica”…
-Hai, Tati, că începem!
Am închis televizorul și laptopul.
