Jurnal de tătic. Tati, vreau pipi!

jurnal 13

Nu auzeam decât ”Tati, vreau pipi!” Mă vedeam cu teancul de buletine de vot, singur în spatele perdeluței și vocea Sofiei străpunge liniștea secției de votare, precum un cuțit înfipt într-o savarină.
Totul a început de la prostia mea. Sâmbătă m-a mâncat-n… în fine, e fără importanță unde și dacă m-a mâncat ceva, dar m-am trezit spunând:
-Mâine mergem la vot!
-Uraaaa! Vot!
Sigur, eu mă gândeam la mine și Silvana, dar – părinții știu – pluralul persoanei întâi include toată familia, indiferent de activitate. Și, în definitiv, de ce nu ar fi așa, doar tu i-ai învățat asta. ”Acum mâncăăăm!” Și, de fapt, farfuria e în dreptul lor, în timp ce tu aștepți, cu saliva umplându-ți gura, să termine. ”Acum facem caaaachi!” sau ”Acum facem pipiiii!” ”Suflăm năsucul!”
Așa că a rămas stabilit: mergem la vot! Toți! După ce unui copil îi intră-n cap că urmează să faci ceva, nu mai există cale de întoarcere.
-Să te văd cum faci mâine?
-De ce?
-Păi nu te-a dus mintea? Nu cred că avem voie cu fetele în secție!
Am înlemnit. Mă și vedeam luptându-mă cu jandarmii, cu Sofia și Olel într-o mână și ștampila în cealaltă.
-Tu ești avocată, spune dacă am sau nu voie!
-Nu te dai tu deștept la televizor? Spune tu!
Nu am aflat. Am căutat pe net, legea e interpretabilă. Zice aproximativ așa: nu au voie persoanele care te pot influența… păi, pentru mine, fetele sunt singurele persoane din lume care mă influențează! Ba nu, și soacră -mea, când promite că face ciorbă de burtă, dar nu cred că e cazul să merg la vot cu soacră-mea, oala și sticluța cu oțet!
Duminică, fetele au mers la o petrecere de 1 iunie și, la întoarcere le așteptam jos. Până la școală, unde e secția, avem de mers cam… un minut. Poate de la soare, poate că așa sunt părinții, dar primul lucru la care m-am gândit a fost: dacă vor la toaletă? Școala e închisă, în afara celor două clase unde sunt cabinele de vot. Mă vedeam cu una din fete în brațe, zâmbind tâmp amabil unei doamne țâfnoase și întrebând: ”Se poate, vă rog, vrem pipi?”
Am intrat, fiecare și-a luat buletinele și am pasat fetele de la unul la altul. În cabină, eram convins că fetele erau cu Silvana, care mă aștepta să termin. Peste câteva secunde aveam să aflu că și Silvana era în cabină și era convinsă că fetele erau afară cu mine.
Am uitat să vă spun că secția de vot era chiar în clasa unde învață Alecsia. „Uite, acolo e poza mea! Ăla e Vladimir! Doamnă, puteți să vă dați puțin? Uite ăla e desenul meu!”
Pe ”muzica” asta, parcurgeam listele de nume din fața mea, înjuram și mă gândeam că măcar nu răsună niciun ”Tati, vreau pipi!”
Eram atât de absorbit că nici n-am băgat de seamă că, de undeva de sub măsuță, a ieșit un ciuf galben. Tocmai mă gândeam că…
-Tati!

Asta a fost! Urma ”vreau pipi”, voturi aruncate-n grabă, vânătoarea toaletei…
-Taaaaati!
-Gata, stai să aleg și la…
-Taaaati!
-Sof, stai încă puțin! Silvana!
-Da – am auzit din cabina de lângă mine.
-Taaaaaati!
Am ieșit în viteză, ștampila, buletinele aruncate la întâmplare, am luat fata de o aripă și am strigat peste umăr:
-Silvana, noi plecăm! Vrem la toaletă!
Ieșind, am văzut-o pe Alecsia cum încă le explica doamnelor unde se ar trebui să fie banca ei.
-Taaati!
-Sof, încă puțin, ajungem acum!
-Taaaaati!
Sofia s-a oprit și s-a opus oricărui pas:
-Tati, am muci!
-Păi nu?
-Nu!
Aha, de aia face și aerosoli, nu? Ah, politica asta, te face să îți imaginezi lucruri și nu mai observi că realitatea de lângă tine e plină de muci!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.