Nu-mi place iarna! Nu o urăsc, pentru că nu ai cum să urăști inevitabilul, dar nu-mi place. Sunt bucureștean get-beget și mai toate amintirile mele din copilărie despre iernile grele sunt legate de mersul pe jos (se oprea circulația cu lunile că se făcea economie la benzină), frigul din case (se făcea economie la gaze), întuneric ( se făcea economie la curent).
Sigur, sunt și amintirile clasice, bulgări, cazemate din gheață, săniuș în Parcul Circului și cei doi moși care aduceau daruri. Totuși, nu știu cum, celelalte sunt mai pregnante.
Fără să vrei – sunt convins că pățiți asta și voi – transmiți copiilor plăcerile și antipatiile tale.
La pieptul de pui făcut la grătar, de exemplu, care, fie vorba între noi, este cea mai fadă mâncare din lume, Alecsia m-a simțit că-l antipatizez. Când avea vreo 3 ani, la un local, comandăm fiecare ce ne trece prin cap, iar ei îi luăm ”piept de pui cu baby morcovi fierți”.
Trebuie să recunoașteți, uneori e greu să ai 3 ani!
Se uită ea în farfuria mea, simțind cum bucata de pastramă de oaie trezește în ea pofte de mică oboreancă și ochii ei spun: ”Facem schimb? Îți dau talpa asta de sanda pe bucata plină de suc?”. Se uită la mine și Silvana și ochii ei spun: ”Atâta îți trebuie!”
Cu o bucată în gură, mă pregăteam să-i dau o parte și Alecsiei, gândind că vine o vreme când trebuie să accepte că există mereu lucruri mai gustoase decât cele alese de adulți pentru tine. Atunci am văzut cum mâna Silvanei trage farfuria mea, mai-mai să o străpung cu furculița… din neatenție, evident!
-Vă rog –îi spune ea chelnerului, întinzându-i farfuria mea – luați asta și aduceți încă o porție de pui! Lui Tati îi place mult, Alecsia, și cred că se pregătea să ia porția ta!
Am mestecat îndelung bucata pe care apucasem să mi-o vâr în gură și mă uitam cum nevastă-mea continua să înghită porția ei de oaie.
-Trebuie să mâncați pui ca să aveți forță! După masă ieșiți cu sania!
Recunosc, nici la maturitate nu am adunat amintiri plăcute despre iarnă.
