Eu și Silvana, nevastă-mea, stăm în sufragerie. Sunt cele câteva minute dinainte ca somnul să ne răzbească, în care savurăm liniștea de după ce fetele au ajuns deja în pat.
Ușa dormitorului se deschide timid și în cadru apare ciuful Sofiei. Se uită la noi, trage aer în piept și zice pe nerăsuflate:
-Vleau la mine îngheșat!
Apoi se retrage brusc, ca și cum se așteaptă să zboare înspre ea măcar o pernă.
Dau să mă ridic, dar vocea Silvanei mă oprește, ca o mână fermă pusă pe brațul meu:
-Cum înghețată la ora asta? Nici să n-aud!
-Las-o că e mică, îi aduc un vârf de lingură și o să doarmă mai bine…
Nevastă-mea s-a uitat la mine ca la preșul de la ușa fetelor, gândind, probabil, că am adunat praf și s-ar impune o scuturare zdravănă.
Când i-am dat Sofiei păhărelul de înghețată și lingurița, ea a spus, ca și cum uitase esențialul: ”Și plentu Lesa!”
”Lesa” e Alecsia și poate credeți că smocoasa de nici 3 ani nu poate savura o bunătate fără a o împărți cu soră-sa de 6. Nici gând, adevărul e că Alecsia știa că, dacă vrea înghețată după ora de culcare, primește doar o mustrare răcoritoare, așa că a învățat-o pe Sofia să vină să ceară…
Pentru că toată lumea știe că Tati nu-i poate refuza nimic Sofiei!
Alt episod din viața noastră de zi cu zi:
Seara – se pare că atunci bărbații sunt ”rugăminto-sensibili” – Alecsia se urcă în brațele mele, mă mângâie cu părul moale pe față și îmi șoptește la ureche:
-Tati, mâine mă iei tu de la grădi?
-Cum să nu? Sigur.
Am rămas cu ochii închiși în părul ei și mă gândeam că și Alecsiei îi place să ne plimbăm pe drumul spre casă, să rătăcim pe la chioșcul cu înghețată sau pe la locul de joacă. Micile satisfacții tată-fiică!
Brusc, însă, mi-am adus aminte că Silvana îmi spusese ceva despre o ”seară cu fetele”… Rugămintea venea de la Alecsia sau de la ea? Dilema s-a lămurit imediat, Alecsia a șușotit ceva cu maică-sa și apoi am auzit:
-Stai tu mâine cu fetele? Aș avea niște treabă seara și… i-ai promis Alecsiei că o iei de la grădi. Poți să o iei și pe Sofia cu tine, să mergeți împreună…
Asta pentru că toată lumea știe că nu-i pot refuza nimic Alecsiei!
Încă un episod:
Când aud de o zi la un loc de joacă mi se ridică păru-n… ceafă! Câteva zeci de copii care urlă și se zbat precum bilele în bolul de loto sunt pentru mine mai obositori ca o zi la coasă… nu că aș fi fost vreodată o zi la coasă, dar cred că nu poate fi mai greu ca la joaca din complex!
Silvana se apropie de mine și îmi spune:
-Iubitule, mâine e ziua lui Ionuț. De la grădi, îl știi? Îi știi și pe părinții lui. Le-am promis că mergem la petrecere… e la un loc de joacă…
Toată familia mea știe anti-pasiunea mea pentru locurile gălăgioase. Deh, se văd pe mine vârsta și nervii slăbiți!
-Păi, mergeți. Eu vă aștept cuminte acasă. Oricum am de lucru…
-Ideea e să mergem împreună…
Se apropie mai mult de mine, mă pupă pe obraz.
-Vii?
Normal că vin. Cu un pupic m-a făcut să cred că ăia mici vor sta toată petrecerea cuminți, într-un colț liniștit, iar eu voi fuma pipă după pipă și voi glumi cu gazdele…
Pentru că toată lumea știe că nu-i pot refuza nimic Silvanei!
PS Pisica Mitzu sare pe canapea, se pune în brațele mele și se freacă de burta mea. O aud torcând. Nici nu mă mișc. Zic:
-Îmi aduci, te rog, bricheta? Nu vreau să o deranjez pe Mitzu…
Silvana se ridică și umple castronul pisicii cu cronțonei.
Toată lumea știe că Silvana nu-i poate refuza nimic lui Mitzu!
Pingback: Jurnal de tatic. ADN de ”escroace sentimentale” | BabyMall Blog