Cele mai bune strategii, cele mai elaborate se duc pe apa sâmbetei din cauza unor gesturi mici. Dar drept e și că marile bătălii se câștigă tot datorită unor lucruri care păreau insignifiante la începutul războiului. Bătălia cu puful de bebeluș din capul Sofiei a început prin primăvară și, la un nefericit moment dat, părea că victoria stă în cumpănă din cauza unei vorbe aruncate-n vânt, dar a fost câștigată dintr-o întâmplare.
Cum vă spuneam, prin primăvară am decis că a sosit momentul să-i radem Sofiei puful de bebeluș din cap. A fost o conspirație la care a luat parte toată lumea. În conjurație au intrat rude, prieteni, doamna educatoare, ba chiar și pisicile păreau a încerca să o convingă că ”năpârlitul” e treabă bună.
Întreg planul era amănunțit făcut. La începutul verii, Sof urma să se așeze pe scaunul din coaforul Mihaelei – prietena Silvanei – și operațiunea avea să fie făcută sub atenta supraveghere a tuturor autorităților din familie. Nici un fir de păr nu urma să fie lăsat la voia întâmplării.
Lucrurile păreau să meargă pe drumul cel bun, cum avea să se încălzească vremea, puful urma să devină istorie, dar…
-Abia aștept să se tundă fata mea!
Convenisem să nu scăpăm lucrurile de sub control. După ce Sof a fost convinsă că trebuie să se tundă, noi am continuat să-i aducem noi și noi argumente. Într-o zi, am simțit că e rândul meu:
-Abia aștept să se tundă fata mea! Să fie frumoasă ca Tati!
Cum vă spuneam, marile strategii se duc la canal din cauza unor gesturi de nimic.
Personal, eram convins că ”frumoasă ca Tati” ar fi trebuit să fie argumentul suprem în favoarea tunsului, dar se pare că mă înșelam. Sofia a mărit ochii, a întins o mânuță de catifea și m-a mângâiat pe locul viran unde ar fi trebuit să fie părul și a decretat:
-Nu tundem puf!
Era în aprilie.
Câte jonglerii au urmat… Doamna educatoare a fost convinsă că are autoritatea materno-dăscălească să o convingă din nou pe Sof să se tundă:
-Nu tundem puf!
Bunicii au spus că duhul blândeții va rezolva problema. Apoi au trecut la amenințări. Rezultatul a fost același:
-Nu tundem puf!
Silvana și-a jucat autoritatea maternă în această partidă. A pierdut, când Sof a scuturat din cap și a decretat:
-Nu tundem puf!
Blocajul părea definitiv. De frica frumuseții lui Tati, Sof părea convinsă că nu se va tunde niciodată, iar puful de bebeluș, crescut neregulat ca un câmp de grâu în care s-au tăvălit zânele, era mai bun decât luciul cheliei părintești.
Dar…
Joia trecută ne plimbam toți 4 printr-un orășel din Bucovina. La un moment dat am ajuns în fața unei frizerii și Alecsia a spus:
-Sof, hai să ne tundem!
Am citit în ochii Silvanei spaima. Într-o fracțiune de secundă, în privirea ei am citit: ”Fă repede ceva, nu se poate ca prima tunsoare a Sofiei să fie făcută într-o frizerie oarecare! Intervino, că de aia ești bărbatul din casă!”
Încă mai citeam în ochii ei vorbe de ocară, când Sofia era deja pe o scândurică, pusă între brațele scaunului de frizer și o doamnă, mai blândă decât 100 de mame, bunici sau educatoare, tunsese deja primul ciuf.
Și Sof își începea prima călătorie spre a fi cândva o femeie frumoasă și cochetă…
