Multă apă trebuie să curgă pe Moldova până s-or epuiza toate jocurile pe care le-a închipuit natura pe lângă casa bunicilor!
Doar că dorințele prințeselor nu coincid întotdeauna cu ale miilor de suflete care populează curtea. Bunăoară, acum vreo două zile…
Totul a pornit de sub tufa de regina nopții, unde o rază de soare s-a cuibărit, sperând să țâșnească în calea cuiva și să-l sperie. Văzând că nu o poate face nici în ruptul capului pe maiestuoasa floare să se deschidă și pe lumină, raza jucăușă de soare a străfulgerat roz spre trandafirii dolofanii care păzesc aleea de la poartă. Grase, cu petalele însiropate răsfrânte peste centura verde, rozele nici nu s-au clintit. Raza a sărit este un rând de creasta cocoșului drept pe bicicleta căzută la un milimetru de hortensia ce abia se descurcă să adune cât mai mult din căldura verii.
Nu a vrut să-i strice ora de plajă florii cât un buchet și s-a rostogolit pe cărarea din iarbă până-n livada din spatele casei. Aici a sărit raza până-n înaltul cerului și apoi a speriat vrăbiile din vișin și a căzut din nou, aruncând peste tot frunze și dulceață sângerie.
Așa o tărășenie a încântat-o peste margini și a început să țopăie printre meri, să dea cu stropi de lumină în peri și pruni. Fructele, abia preșcolare, s-au clătinat, dar cozile au ținut la jocul razei.
Apoi a urcat scările până în vârful castelului care păzește groapa de nisip, a curs pe toboganul roșu ca o chemare și…
De unde mă ascunsesem, vedeam raza cum umple locul de joacă și parcă mi-a părut rău că nu sunt fetele afară, să zburde de la o floare la alta.
Am intrat în casă după ele și m-am luat după dâra de răcoare și cântecele de păpuși ca să le găsesc.
-Hai, fetelor, afară, să ne jucăm în soarele amiezii!
Cântul păpușii a încetat și patru ochi nedumeriți mă fixau ca boldurile din insectar.
-Hai, frumoaselor – insist eu – hai afară!
Ochii s-au mărit, mai-mai să mă împingă afară din cameră.
-Tati, e ora de desene animate! Ieși tu afară!
Am ieșit. Raza își încetase jocul, se plictisise, probabil, să se joace singură și se ascunsese.
-Na, ce să facem – m-am trezit vorbind cu lumina tot mai slabă de pe jocurile din grădină – e ora de desene!
