În magazin, în piață, în târgul de vechituri, oriunde te-ai afla și auzi ”Tati, vreau aia!” trebuie să te oprești. Primul impuls e să mergi mai departe, să te faci că nu ai auzit și să te rogi în gând că totul va trece. Nu trece! Adică poate că aia mică ar ceda, văzând că nu îi dai atenție sau pur și simplu va vedea altceva interesant, dar nu va putea, pentru că întotdeauna lângă ”Vreau aia!” e o mutră care brusc devine dulce-grețoasă și zice:
-Ia spune, puiule, ce îți place?
Tu încerci să eviți secvența despre care știi că se va termina cu tine mușcând din fața dulce a vânzătoarei și spui:
-Tata nu are bani la el, hai să mergem!
-Eh, nu are tati 2 lei, cât e AIA?
Copilul simte că are un aliat și plusează.
-Tati, ai 2 lei?
AIA nu e niciodată ceva ce îți trebuie, ba chiar e genul de AIA care va sta pe jos, mereu în drumul tău, piuind sau luminând de câte ori o lovești. Și o vei lovi doar tu, ca o răzbunare că ai luat-o de lângă suratele ei!
-Uite, puișor, vrei să te joci puțin cu ea? E ultima pe care o mai am.
Eu cred că vânzătorii sunt aleşi dintr-o organizaţie care e menită subminării autorităţii părinţilor.
Soluția 1: Ai întotdeauna la tine o lopată și lovești fără milă mutra care îi întinde copilului AIA. Din păcate, nu merge mereu, nu ești niciodată singur, lumea are tendința de a dramatiza sângele care țâșnește din vânzătoare…
Soluția a 2-a: Smulgi AIA din mâna copilului și i-o îndeși mutrei într-o gaură care să nu o împiedice la respirat. E o metodă care poate avea efecte negative asupra relației cu propria-ți odraslă. Există riscul ca viața ei să fie marcată de momentul când ”tati i-a luat unei doamne temperatura cu AIA”. Nu merită.
Soluția a 3-a: Ești diplomat.
-Tati nu are acum bani, mi-aș dori și eu să luăm AIA, dar, dacă mâine avem bani, venim și o luăm. Uite, o rugăm pe doamna să ne-o păstreze.
Te uiți rugător spre vânzătoare, dar ea e impasibilă, vede în tine doar cei doi lei de care e mai aproape ca niciodată.
-Mâine nu e tanti aici. Mai bine o iei azi!
Copilul are ochii în lacrimi, ține AIA strâns și se uită la tine ca la un criminal de bichoni. Tu ești convins că te-ai putea descurca și fără lopată, ba chiar pui ochii pe un taburet. Te și apleci puțin spre el când apare…
Soluția a 4-a: Te uiți la vânzătoare și spui:
-Doamna e așa de amabilă că sunt sigur că, dacă o rogi frumos, îți dă AIA cadou!
Am văzut de multe ori cum mutra dulce devine acră. Ia AIA din mâna copilului care tocmai se pregătea să o roage, iar tu atunci trebuie să iei repede copilul și să te îndepărtezi. De obicei auzi în urma ta ”Zgârcitule!”
Ah, să nu uit, de obicei cumperi o altă AIA de la altă tarabă. Când faci asta nu uita niciodată să te asiguri că prima vânzătoare vede când dai banii!
One Response to Jurnal de tătic. Vreau AIA!