Nu înţelegea nimic de la televizor. Îi vedea chipul, apoi imagini cu o casă, citea burtierele, ceva cu o bancă. Ştirea asta îl indispunea, ori trebuia să fie o frumoasă dimineaţă, de leneveală, de planuri, poate chiar de iubire. A pus un cd cu ea.
Angela Similea – Să mori de dragoste rănită
Reveni la starea lui de dinainte. Luă glasul televizorului şi se întinse pe spate. Căută cu mâna cana de cafea şi se linişti şi mai mult când simţi în palmă căldura ei. Era deja în lumea lui când, de undeva de dincolo de graniţe, auzi un zgomot. Era un fâşâit de plastic, apoi o cutie goală izbită de podea, uşile şifonierului se trântiră. Se făcu mic pe canapea, ca şi cum ar fi putut să se ascundă din calea inevitabilului. Cu coada ochiului vedea cum din dulap sunt evacuate hainele de vară…
-Ţie de Similea îţi arde? Avem la treabă…
-Era ştirea cu banca şi casa ei şi mi-am amintit de…
Ar fi vrut să spună că e încă vară, că la prognoza meteo au zis că… Se ridică atât cât să vadă peste balustrada balconului că iarba din micul parc din faţa blocului dispăruse, ascunsă sub un covor tot mai gros de frunze al căror verde părea ros de rugină.
-Da, termin cafeaua şi te ajut şi eu, dar să ştii că…
Nu mai termină ideea. Ea era în prag, cu punga de costume de baie în mână şi avea o privire… Ah nu, nu costumele de baie! Retrăi câteva clipe din trecutul atât de apropiat, când, prăvălit într-un şezlong, privea mândru fiecare margine a micilor textile, simţindu-se chiar mai puternic decât soarele, de vreme ce el poate pătrunde acolo unde stăpânului planetelor îi era interzis.
Ghici apoi,după zgomot, cum sandalele – de câte ori o privea călcând cu ele spunea că tălpile ei sunt legate direct la energia pământului – sunt înghesuite în cutii. Bluzele transparente…
-Nu, astea mai lasă-le. Ştii cât îmi place să te privesc prin ele…
-Să mă priveşti? Poate la micro, vrei să fac pneumonie?
Nu mai spuse nimic. Strânse un pic picioarele când ea trecu spre balcon cu saci şi cutii.
-Te ajut?
-Nu, stai acolo, mă mai încurci!
Când ea trecu din nou cu un sac spre şifonier, îşi feri picioarele şi gândi că e bine câ a scos hainele groase, incomode şi înţepătoare precum coaja ce ascunde miezul hrănitor al nucilor… Abia aştepta echinocţiul viitor, femeile sunt insuportabile toamna şi iarna! Atunci miezul atât de drag se va învălui din nou în bluze transparente, va ascunde soarelui darurile cele mai scumpe şi se va hrăni direct din energia telurică…
Cu coada ochiului a văzut că o bluză din cele dragi lui rămăsese stingheră în dulap. O uitase? O lăsase? Poate că iarna nu va trece chiar aşa de greu, mai ales dacă într-o noapte va fi cald în casă…
PS Să mori de dragoste rănită, de Marcel Dragomir, pe versuri de Aurel Storin, a fost declarată “melodia secolului xx” de telespectatorii TVR. Sincer, pe mine mă dor multe amintiri muzicale dragi când văd tăvălugul mediatic în care a intrat Angela Similea. Şi nu pot să nu mă întreb dacă dreptatea nu e cumva la mijloc dacă soţul ei a împrumutat 700.000 de euro şi acum trebuie returnaţi de opt ori mai mult! Când însă îi reascult vocea sunt capabil să-i iert că o revăd acum la ştiri. Peste ani, când aceleaşi posturi vor vâna “ultimul interviu” sau vor căuta artişti dispuşi să dea declaraţii, Angela va rămâne una dintre marile voci de easylistening ale Europei de Est…
