The Highway to Hell dintre Băsescu şi Marica

Dacă eşti gazetar este imposibil să nu interpretezi realitatea într-un mod răuvoitor. E în natura noastră, modificată în anii trăiţi după regula „un popă muşcat de un câine e o banalitate, dar un câine muşcat de popă….” Am văzut şi eu cum România s-a făcut de mega-rahat după ce nişte idioţi de la Vama Nădlac au cerut şpagă pentru a lăsa camioanele trupei AC/DC să părăsească ţara noastră. Că Doina Tiron mai verifică, faptul că se va stabili după o anchetă că nu e nimeni vinovat, nu prea mai are importanţă. Ştirea, în forma ei brută, a făcut înconjurul lumii. A avut impact şi la noi. Am simţit subiectivismul în scrisul colegilor care au comentat sau au relatat evenimentul. Nu se punea nicăieri problema că nu ar fi adevărat. Şi e logic, cei care au strigat „ Let There Be Rock” în faţa unei lumi ce avea să se modifice puţin şi după muzica lor nu pot minţi. Nu conta că declaraţiile nu le aparţin vedetelor, ci unor şoferi, AC/DC trebuia să aibă dreptate. Şi sincer cred că nu mint. Cred, nu pentru că îi simt incapabili să mintă, ci pentru că am deja ideea preconcepută că la vămile româneşti se cere şpagă.
E o teorie pe care a mers şi preşedintele Traian Băsescu într-un discurs din 26 mai, când i-a făcut pe liderii sindicali nişte caraghioşi, iar lui Vasile Marica i-a dedicat un paragraf special în care îi aminteşte de corupţia din vămile pe ai căror lucrători îi plânge de milă. Atunci toată lumea aştepta ca, potrivit tiparului „Băsescu vorbeşte – Parchetul confirmă”, în presă să apară vreun dosar cu mulţi vameşi şi ceva bani dar, de fapt, sunt azi în măsură să vă spun, preşedintele se referea la incidentul cu AC/DC. Chiar dacă pentru noi, muritorii de rând, ştirea avea să vină abia pe 1 iunie. Filmul evenimentelor este aşa: pe 18 mai, la ieşirea din ţară, echipele trupei australiene spun că li s-au cerut 2.500 de euro; incidentul a fost reclamat aproape imediat; pe 26 mai, Băsescu spune: „Nu aş vrea să-l întreb pe domnul Marica ce ştie de corupţia din vămi sau pe şeful poliţiei din Frontieră ce ştie de corupţia din frontieră”; pe 31 mai, presa străină anunţă ştirea buclucaşă! Informaţia te face mai puternic! Ce importanţă are că până la urmă funcţionarii nu erau din sindicatul lui Marica!
Banc, având oarece învăţăminte privind oamenii care aparent te ajută. Un om merge la preot să se spovedească. „Părinte, am păcătuit, în război am ascuns un evreu.” „ Nu e un păcat, i-ai salvat viaţa!” Zice enoriaşul: „ Da, dar i-am cerut 20 de dolari pe zi.” „Eh, poate te-a costat şi pe tine masa, casa lui.” Tipul dă să plece liniştit, dar se întoarce la preot: „ Şi zici că ar trebui să-i spun că s-a terminat războiul?”
De fapt, am dat textul ăsta ca să pot pune pe site o melodie cu AC/DC. Am ales una de la începuturile formaţiei, când solist vocal era Bon Scott, mort în 1980, din perioada când lumea părea că nu se va schimba după muzica lor.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.