Liz Callaway – Once Upon a December
-Ești gata?
-Acum, imediat, draga mea! Potrivi nodul cravatei și se mai privi o dată în oglindă. Da, era mulțumit. Parcă se îmbrăcase în ton cu nobilii ce-și dansau ultimul vals pe melodia ce umplea casa. Era acolo, între ei, căutând să-și treacă numele în carnețelul de dansuri al celei mai frumoase prințese din sală. Pantaloni gri, prinși cu o curea neagră, fără niciun ornament, perfect asortată pantofilor, sobri precum lacrima unui maestru de pompe funebre. Cămașa albă, impecabilă, ascunsă în parte privirilor cu un sacou negru, a cărui uniformitate era spartă de emblema țesută a unui club de yachting exclusivist din Monaco. Ceasul cu piele neagră închidea linia deschisă de ochelarii tot cu ramă întunecată. Păși în sufragerie, așteptând cuvintele de laudă pentru ținuta aleasă…
-Cine a murit? Te-ai mascat în bocitoare? Te rog schimbă-te rapid pentru că om găsi noi acolo și alte metode să ne facem de rahat decât cu hainele tale.
Două minute mai târziu, cămașa albă era strivită la podea, cu sacoul deasupra, ca un luptător de wrestling ce-și țintuiește adversarul în arenă. În oglindă era cowboy-ul ce se uita sfidător pe fereastră la filfizonii ce se roteau cu domnișoarele lor pe ringul de dans. Alegea vânatul perfect, scruta sala, știind că oricare din doamnele sau domnișoarele de acolo va ieși la un semn de-al său. Cămașa în carouri albe și verzi era deschisă la gât cât să se vadă un șnur de piele de care e agățat un colț de fiară. Centura cu figurine de alpaca, ceasul mare, lucios, ținut ca într-o lesă de cureaua de piele maro, pantofii de piele întoarsă, toate păreau simple ornamente pentru blugii jerpeliți, ca o poveste încurcată, presărată cu aventuri primejdioase sau, dimpotrivă, romantice. Aștepta iar laude…
-Tu ai băut ceva azi? Mă lași pe mine la petrecere și apoi te duci la vreun rodeo? Schimbă-te până nu mă ia inima!
Parcă din solidaritate, cămașa în carouri căzuse în ceafa sacoului, vrând să-și elibereze surata de pe podea. Blugii erau și ei aruncați, învinși, undeva aproape, de unde să vadă lupta restului de haine. Nu avea timp să le despartă, să le așeze. Aranjă sacoul nou ales, negru, cu o tăietură ce amintea deopotrivă de o jachetă și de o haină de costum. Întărituri de piele urmăreau cusăturile. Cămașa cu irizații roșii, blugi clasici, singurele lucruri care vorbeau de un tip uitat la granița dintre clasic și sport erau o cataramă destul de impozantă, ceasul lucind la fel de auriu ca ramele ochelarilor aleși… Părea că jumătate din el era lângă ringul de dans al nobililor din trecut, în timp ce cealaltă jumătate invita la o plimbare sub clar de lună domnițele plictisite de bărbații lumii lor. Laudele erau sigur gata să fie aruncate asupra lui…
-Ce chestie! M-a sunat Ioana. Nu mai ieșim azi. Poate mâine… Ce te-ai împopoțonat așa? Credeai că mergem la vreun interviu pentru o slujbă nouă?
PS Muzicalul de animație Anastasia a însemnat, în 1997, revenirea – am putea spune ”în forță” – a filmelor marca Disney care au făcut carieră în anii ’40. Muzica, dansurile, totul amintește de filmele anilor de aur ai MGM. Până și povestea e tipică Hollywood-ului, are un strop de realitate – legenda prințesei pierdute a familiei Romanov, lupta cu misteriosul Rasputin… Un film gândit perfect, copiii descoperă o lume nouă, părinții o re-descoperă, iar bunicii au în ea o adevărată cutie de amintiri.
Amintiri, ăsta e și cuvântul cheie al piesei de bază al hitului filmului – piesa a fost nominalizată la Oscar și Globul de Aur – Once Upon A December, interpretată de Liz Callaway. Menită a fi un vals vienez – pe care desenatorii să reconstruiască lumea de elită a palatului țarului, ea este, de fapt, un southern waltz, vals country, orchestrat magistral de David Newman, în stilul easylistening. Prințesele dansând pe ecran, melodia sălbatică, aproape ”ne-educată”, în contradicție cu instrumentele stăpânite după regulile muzicii clasice, amestecul e atât de plin de semnificații încât tulbură.
Textul e text, are sau nu valoare, dar melodia o dedic unei ființe superbe, știind că o adoră… doar abia a fost 1 iunie, ziua ei și ea merită să-i suporți mofturile mamei sale!
One Response to 3 bărbați nu o pot mulțumi!