Angelina, scoate concertina, e ziua lui Alex!

Re: re: Did It!

from “Ea” ea_2011@yahoo.com

to “El” el_2011@yahoo.com

Pentru că nu ai niciodată răbdare… De aia mă supăr. Te grăbeşti în toate! Am luat şi eu 2 . Trebuia să fie o surpriză pentru ziua ta. Dar nu, tu nu ai niciodată răbdare dacă îţi intră ceva-n cap… Ce facem acum? Vorbim acasă. M-ai supărat. Dar e bine, măcar acolo o să avem fiecare camera lui. Dar ştii ce mă enervează?

Te iubesc

“El” el_2011@yahoo.com wrote:

Nu înţeleg cum te poate supăra că un om, din dragoste, vrea să trăiască lângă tine clipe minunate… De ce îmi răspunzi cu răutate? Uite, ascultă asta, dacă altfel nu poţi să vezi imaginile de vis din mintea şi speranţele mele.

Attach: Angelina – Harry Belafonte & The Trinidad Steel Band

“Ea” ea_2011@yahoo.com wrote:

Ce trupuri să se răcorească-n apa mării şi în briza nopţii? Eşti nebun? O să plouă tot weekendul! Poate că negrii tăi or să zburde pe plajă să adune șezlongurile să nu le distrugă furtuna! Asta va fi! Două zile vei plânge după bani!

“El” el_2011@yahoo.com wrote:

Îţi dai seama? Seara, când se răcoreşte puţin şi dinspre mare vine o briză catifelată ca un alint, o mână răcoritoare pe fruntea înfierbântată de gânduri aprinse. O să te iau în braţe, stând pe un hamac şi vom privi reflectându-se în valuri lumina flăcărilor purtate de dansatori exotici. Pe trupurile lor arse de soare, luna va desena stele căzătoare. Noi le vom privi şi ne vom pune dorinţe…

Nu e minunat?

“Ea” ea_2011@yahoo.com wrote:

Da, ce să spun, mare distracţie! Înconjuraţi de sindicaliştii ruşi care vânează ultimele preţuri reduse! Să ne împingem la masă cu toţi ăia unşi cu creme ieftine de plajă. Şi după-amiază să învăţăm pe dinafară câteva tarabe murdare, pline cu chinezării, să aruncăm bani pe nimicuri sau pe beri bulgăreşti… Ce singurătate? Intimitate? Poate strigătele plozilor care bat mingea pe holul hotelului.

Abia aştept să văd cum te enervează tot şi toate! Eşti nebun, aruncăm banii acum, când avem nevoie de fiecare leu!

“El” el_2011@yahoo.com wrote:

Hei, ce s-a întâmplat? Nu îţi e dor de mare? Să stăm întinşi în nisipul fin, să simţim cum soarele topeşte în noi fiecare grijă, fiecare amintire urâtă, lăsând, în loc de cicatrici, bronzul frumos, compact…

Abia aştept să te strâng în braţe şi, când căldura te va învinge, să ne retragem în cameră, să savurăm singurătatea…

“Ea” ea_2011@yahoo.com wrote:

Cum ai putut să faci asta fără să mă întrebi? Poate m-am pus de serviciu. Na, mă pun de serviciu, să te duci singur! Sau cu prietenul tău, economiseşti măcar banii de bbm!

“El” el_2011@yahoo.com wrote:

Biletele alea la mare, alea de care am vorbit. Nu ţii minte? Am deschis amândoi siteul şi m-am gândit că…

“Ea” ea_2011@yahoo.com wrote:

Le-ai luat? Ce ai luat?

“El” el_2011@yahoo.com wrote:

Iubito, I did it, le-am luat. Sunt la mine!

P.S.: Fără îndoială Harry Belafonte este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ai lumii. De aceea o să mă limitez doar la câteva bizarerii din cariera sa. Prima este că muzica nu a fost prima sa pasiune, dimpotrivă. Student la teatru– unde a fost coleg de clasă cu Marlon Brando, Tony Curtis şi Walter Matthau – Belafonte cânta serile în cluburi pentru a strange bani ca să-şi plătească orele de actorie. În 1951, descoperă muzica strămoşilor săi din Caraibe (zonă unde a fost doar în fragedă copilărie cu bunica sa) şi înregistrează un album, botezat “calypso” din considerente comerciale, pentru că muzica sa era, de fapt, în stilul monte, agrementată cu jazz. Deşi îl evită, Belafonte nu a mai scăpat niciodată de atunci de titlul de Regele muzicii Calypso. Încă un fapt mai puţin cunoscut, în 1962, pentru un album de country şi folk, Midnight Special, dă ocazia unui puşti să intre pentru prima oară într-un studiou de înregistrări, pentru a-l acompania la muzicuţă. Tânărul era… Bob Dylan.

Angelina, superba piesă a lui Irwin Burghie ( cel care a cules şi celebra Day-O, Banana Boat Song) are şi ea o ciudăţenie, deşi versul din refren spune “Angelina, adu concertina…” în orchestraţia primei versiuni, din 1961, cei de la Trinidad Steel Band nu au folosit nicio concertină, acordeonul cu perţii hexagonali, amintit în versuri.

P.P.S.: Curând este ziua unui om care m-a ajutat să descopăr diferenţa dintre a posta texte pe un site personal şi a scrie pe un blog, adică acel fior, aproape exibiţionist, de a completa un jurnal, “uitat” apoi pe uriaşa etajeră ce este Internetul… Lui îi dedic acest text şi o melodie…

Comentarii via Facebook

comments