Bang bang, dragă Delilah!

Tom Jones – Delilah

Avea melodia asta peste tot, în memoria sistemului din maşină, acasă, chiar şi pe telefon. Spera să fie singura urmă pe care o lăsa. Era prea hotărât şi făcuse deja prea multe ca să mai poată da înapoi. De câteva zile nu mai era loc de întors, finalul nu putea fi decât ori ea ori el. Zâmbi, amintirea idiotului care i-a vândut arma îi provoca plăcere. Jucase magistral rolul dobitocului care-şi cumpără un pistol fără a şti prea bine la ce foloseşte… Nici nu bănuia că el îşi cumpăra, de fapt, “ştampila” de pe cea mai definitivă hotărâre de divorţ ce poate fi obţinută pe pământ.

La ceva distanţă, într-o casă, ea îl aştepta. Tâmpită zi! Dar spera ca totul să se termine cu bine şi, mai ales, repede. Nu mai avea răbdare. În ultimele zile trecuse de mii de ori prin poarta Iadului şi înapoi. Se frământase, se hotărâse, se răzgândise… Acum era deja prea târziu. Aştepta lângă telefon, era o chestiune de timp. Va suna şi o voce rece îi va spune, poate cu ceva menajamente, că e văduvă.

El era la volan. Arma era în torpedou. Şi-l amintea din nou pe individul care îi adusese, noaptea, în parc, două pistoale. Încercase să-l convingă că bătrânul şi micul revolver de 38 e mai bun decât Waltherul semiautomat. Se prefăcuse că-l crede. Ce-l costa? Lui oricum îi trebuia o armă din care nu sar peste tot tuburile cartuşelor, un calibru mic, de mai mică putere. Nu voia să rişte ca plumbul să treacă prin carnea ei şi să zgârie pereţii garajului. Îşi aprinse o ţigară. Nu mai avea mult de mers.

Ea devenise nervoasă. Telefonul era tot mut şi îi revenise o teamă ce o chinuise încă de când gândul crimei îi venise prima dată. Dacă substanţele îşi vor face efectul după ce el ajunge acasă? Dacă-i moare-n braţe? Avea atunci o problemă. Poate chiar va trebui să mute trupul. Nu, alungă gândul. Insulina se dizolvă repede. Era de ajuns să-şi bea ceaiul din termos, aşa cum făcea în fiecare seară pe drumul spre casă, şi va cădea secerat. Repetă în gând ce avea să spună dacă se va face vreo anchetă, în loc să se claseze totul ca un simplu accident…

Ce dobitoc! În toată agitaţia zilei uitase să-şi bea ceaiul. Întinse mâna după termos. Îl găsi şi îl trase lângă el. După ce se va termina totul va renunţa şi la ceaiul ăsta cretin! Oricum nu mai avea cine să i-l facă! Sau poate… nu, nu, orice ar fi nu se va muta cu ea până nu se vor termina toate verificările şi căutările. Zâmbi din nou şi se felicită pentru ideea cu garajul. De dimineaţă a întins o folie uriaşă şi ei i-a spus că vrea să văruiască. Când va ajunge acasă o va chema în garaj. Sub orice pretext… asta nu stabilise încă, dar mai avea ceva timp. Poate îi va spune că a zgâriat maşina şi vrea să-i arate paguba. Da, asta sigur o va atrage în garaj… Luă prima gură din termos. Avea un gust puţin schimbat, dar îşi spuse că poate are gura prea uscată de cât a fumat. A doua gură nu i se mai păru atât de ciudată.

Ea ştia perfect. Va spune că nu ştie ce e în termos, că el îşi făcea zilnic ceaiul, îl punea în termos şi îl bea seara. Că ştie doar că e ceva pentru stomac. Va spune că el nu dădea niciodată prea multe explicaţii. De ce şi-a pus insulină, deşi nu are diabet? Habar nu are, poate i-a spus cineva că ajută la slăbit… Sună telefonul. “Doamne, aşa repede?” Nu, nu era poliţia. Recunoscu numărul. Of, îl credea şi pe el, era nerăbdător, parcă neînţelegând că, după ce totul va fi gata, îi aşteaptă o viaţă împreună. Temerile, însă, i se adeveriră. Văzu lumina farurilor în curte. El coborî. În stânga avea termosul. După mişcările lui ghici că recipientul e gol. În dreapta avea altceva… nu distingea pe întuneric. O chema afară.

El avea fiecare pas în minte. Odată ajunsă ea în garaj va trage.

Folia avea rolul ei clar. Sângele nu va ajunge la podea şi o va şi transporta mai uşor spre locul unde pregătise groapa. Urma ce e mai uşor… telefoane la toate cunoştinţele. Să o caute. Inima îi bătea cu putere. Strângea mâna pe armă. Pieptul îl durea… Probabil de emoţie.

Îl văzu că se clatină şi gândi că nu mai e mult. Poate otrava îşi făcea efectul. Ştia că el va cădea şi a mai făcut un pas. Folia de plastic fâşâi sub piciorul ei… De undeva se auzea “bang, bang, my baby shot me down”. Cine dracu’ avea chef de muzică la ora asta?

Nancy Sinatra – Bang Bang

PS Delilah a fost lansată de galezul Tom Jones în 1968 şi a devenit imediat un hit, atât în Marea Britanie cât şi în Statele Unite ale Americii. Practic, în plină epocă beat, cântecul propunea un cântăreţ şi o linie melodică easy listening ( muzică uşoară) iar “foamea de rebeli” a publicului – ce trecuse în numai câţiva ani prin furiile rock’n’roll, beat şi hippy – era satisfăcută de versurile absolut ieşite din comun. Piesa descrie – prin cuvintele lui Barry Mason –  o crimă pasională. Mason a spus că versurile nu au fost inspirate de vreun fapt real, ci erau reacţia sa la frustrarea pe care i-o provoca melodia Jezebel, interpretată de Frankie Laine. Furios pe gelozia pe care sudista Jezebel i-o provoca lui Laine, Mason a “ucis-o” sub numele inventat de Delilah… Nu cred că mai e nevoie să spun că succesul replicii îl depăşeşte cu mult pe cel al melodiei ce ar fi inspirat-o!

Bang Bang e cunoscută acum prin interpretarea dată de Nancy Sinatra, fiica marelui The Voice, doar pentru că a fost folosită, în 2003, la coloana sonoră a filmului Kill Bill Volume 1. Altfel, până atunci, a rămas mereu în umbra versiunii originale, din 1966, a longevivei Cher. De altfel, cântecul a fost compus de Sonny Bono pentru Cher, care era atunci soţia sa. În acelaşi an a interpretat-o şi Nancy, dar fără succes. Pe soundtrack-ul filmului lui Quentin Tarantino e folosită versiunea din anii ‘60 a frumoasei fiice a unui artist prea mare ca în umbra sa să mai poată creşte încă o vedetă internaţională.

Bang Bang şi Delilah sunt, după mine, cele mai bune melodii country despre crime. La nivelul lor se mai ridică Delia’s Gone a lui Johnny Cash şi balada populară Banks of Ohio… Poate voi vorbi odată şi despre ele.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

One Response to Bang bang, dragă Delilah!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.