-Vrei să mergem la mare? Mai e puțin până la concediu, ar trebui să ne decidem.
El a lăsat telefonul pe care se juca și s-a uitat la ea. Era delicioasă când aborda teme serioase. Părea un copil care nu mai știe cum să-i convingă pe cei mari de importanța fiecărui cub din casa păpușilor.
Sigur că vroia la mare. Se și vedea pe un șezlong, cu ochii micșorați de greutatele razelor de soare. Din difuzorul de pe plajă răsuna o melodie de vacanță.
Ea era alături. Mușca dintr-o bucată de pepene și zeama rece îi picura pe pieptul gol și încins. Parcă le auzea sfârâind pe carne. Apoi ea întorcea fața spre el, îi citea dorințele și-i făcea semn să urce până-n cameră. Aici…
-Sau poate vrei la munte. Știu că nu prea suporți soarele de pe Litoral.
La munte… sigur că-i plăcea la munte. Hălăduiau pe un munte împădurit. Locul mirosea a libertate și a căprioare. Ajung într-un luminiș unde florile de câmp creșteau nebune, protejate de cetatea de copaci deși din jur. Îmbătată de parfum, ea-și lepăda hainele și se lăsa pe pătura de iarbă rece și proaspătă. El se apropia de ea…
-Deși am o ofertă-n Turcia mult mai ieftină decât oricare alta de la noi. Un hotel de cinci stele, nu știu cum se cheamă, ceva cu Spa Resort…
Orientul… da, asta dorea. Ei doi, în baia de aburi înmiresmați, cu fiecare mușchi, articulație învinse de căldură. Ceai fierbinte, aroma merelor din narghilea și apoi camera, rece precum o compresă binefăcătoare pusă pe fruntea unei minți înfierbântate…
-Trebuie să ne hotărâm repede și să-i spunem și mamei…
S-a trezit din reverii și a fixat-o. Aștepta continuarea.
-Știi, tata face niște lucrări în casă și i-am promis că o luăm cu noi, să mai iasă din praf și moloz…
PS Despre piesa ”Itsy Bitsy Teenie Weenie Polka Dot Bikini” se spune că a ajutat la impunerea costumelor de baie din două piese! Lansată în 1960 – la sfârșitul erei rock’n’roll și începutul perioadei beat – de Brian Hyland, un idol al adolescenților din acea vreme, melodia ironiza fetele prea timide pentru a purta chiloții – cu buline! – care păreau îndrăzneți, dar erau mult mai mari decât sunt acum pantaloniii scurți.
Piesa e scrisă de Paul Vance, autorul a peste 300 de piese de succes în anii 1950-1970.
