A luat o bucată de hârtie. Ţinea limba între buze cât a tras exact pe mijlocul ei o linie cât mai dreaptă. Voia ca totul să fie perfect şi decizia finală să fie cât mai corectă. În stânga a scris ”A”, iar în dreapta ”B”. I s-a părut că nu e cinstit aşa şi a şters scriind în loc ”Blonda”, în stânga, şi ”Bruneta”, în partea dreaptă a foii. Apoi s-a apucat de înşirat.
Părul celei din stânga… Doamne, ca şi cum puteai atinge razele soarelui şi să te joci în ele, dar, a scris repede şi în stânga, ce mândrie mai mare putea să fie decât să iei întunericul în ambele palme şi să îi dai ce formă vrei? A bifat ”X”, la rubrica ”Păr”. ”Informaţii generale”, ce putea scrie aici? Blonda e zveltă, ca şi cum între atâtea minuni ale lumii trebuia să se încadreze cât mai bine, să ocupe doar atâta loc cât să nu atragă invidia zeilor. Trupul brunetei este ca un onix ce luptă să umple de negru sălbatic montura de aur a unui inel. A mai marcat un ”X”. Egalitatea asta între ele nu îl ajuta deloc. Mai departe.
A trecut la „Planuri pentru viitorul apropiat”. În stânga notă cu o mână nesigură „cină la un restaurant aglomerat”, ca frumuseţea ei să strălucească, să fie admirată de cât mai mulţi ochi în timp ce invidia ce se revărsa asupra lui îl făcea să ceară cât mai repede nota de plată şi să plece de acolo. Drumul spre casă, muzica rock din maşină, primul pahar în sufragerie, savura totul ştiind că nici măcar hârtia pe care-şi rânduia gândurile nu era destul de încredere pentru a afla cum micul înger devenea un diavol auriu…
O melodie despre fericirea de a păcătui şi de a fi iertat!
La brunetă a scris „cină într-un local rezervat”. Doar ei, un chelner şi poate o formaţie mică. Mariachi? Singură, frumuseţea ei va înflori, va umple spaţiul, se va alinta, îi va epuiza toate resursele de complimente doar ca să o facă să ridice ochii la el. Spre casă vor tăcea, un strugure în sufragerie şi apoi întunericul va fi sfâşiat de flăcările ochilor ei. Ah, hârtia asta insensibilă!
Apoi rubricile se succedau rapid, „sâni”, „fund”, „picioare”, marca „X”-uri aproape fără să gândească. Deodată şi-a dat seama că iroseşte timpul. A mototolit hârtia şi a aruncat-o într-un colţ al camerei. Ştia exact ce avea de făcut. Va lua în drum un buchet de flori şi va merge direct la…
PS ”Devil Woman”, scrisă în 1962 de Marty Robbins, poate una dintre cele mai frumoase balade country & western. Ritmul e al unui cal ce scurmă nărăvaş nisipul de pe o plajă de la tripla graniţă dintre bătrânul Dixie, înzorzonatul Mexic şi romanticul ocean, iar povestea e un vis etern masculin, iertarea după păcatul cel mai dulce şi totodată cel mai obişnuit. Robbins a fost un geniu autentic. A învăţat să cânte singur, în puţinele ore de linişte din timpul războiului din Pacific. Întors acasă a ridicat la nivel de artă melodiile pistolarilor. Îmbinarea dintre vocea sa caldă, chitarele folosite din plin şi versurile despre duelurile legendare seamănă cu ornamentele de pe prăselele revolverelor. Nu fac din armă un obiect de podoabă, dar sunt atât de plăcute la atingere când tragi cu ea… Şi dacă nimereşti… mai adaugi o floare.
PS 2 O mult mai tânără colegă, care lucrează la un roman, m-a întrebat cum vede un bărbat de 40 de ani o femeie. Şi am scris polologhia de mai sus ca să îi răspund simplu la întrebare: Practic, un bărbat la 40 de ani priveşte o femeie practic, foarte practic…
13 Responses to Blonda sau Bruneta?