Category Archives: Texte de vineri

Vara dă semne că vine, dar unora li s-au încins deja creierii.

Nu-mi dau seama ce ar trebui să pui în plus sau în minus în bagaje când mergi la mitingul masturbării. Bine, nu-mi dau seama de ce ai merge la așa o întrunire, dar, dacă e în tine chemarea și baia proprie nu ți se mai pare satisfăcătoare, care ar fi arsenalul? Mâna o ai la tine, restul, cât ți-a dat Ăl de sus. Trei zile, trei schimburi. Bagi unul în plus, poate te pătezi în piață. Șervețele umede. Parfumate. ”Dragă, iau și vibratorul?”
(mai mult…)

Cică o femeie din Vaslui – unde altundeva? – a vrut să-l castreze cu mâinile goale pe concubinul ei, pentru că nu i-a luat flori de 8 martie. Bine, pe urmă s-a aflat că nu florile erau supărarea, ci săpatul viei, dar problema rămâne: a vrut să-i smulgă coa… testiculele. Până aici povestea e adevărată, de aici încolo e o ficțiune măgărească.

Unde a ajuns lumea asta!
Cu mâinile goale? Adică, dacă vrei să te duci acasă, pe 8 martie, fără flori, trebuie să te asiguri că ajungi destul de târziu ca nevastă-ta să-și fi ros înainte unghiile de furie.
Altfel…
Există o solidaritate stomacală masculină, exact cum femeile plâng una la drama alteia, noi simțim un gol în stomac. Parcă văd cum în spatele florăriei pândește o mână făcută cupă, gata să prindă de… orice bărbat care trece fără flori.
-Dacă în Vaslui, unde, vorba aia, păi în București ce ar face?
Vorbele prietenului meu m-au trezit din reverie. Tocmai mă gândeam la o mișcare amplă de solidaritate cu nefericitul din Vaslui care-a plecat spre spital cu podoabele în buzunar.
-Adică, îți spun sincer, dacă eu mă duc acum acasă fără flori, bine, nu e cazul – și a arătat spre zambila ciufulită pe care o pusese pe masă – sare nevastă-mea și… harșt!
Harștul ăla l-am simțit ca un scrâșnet în dinți!
-Taci, măi, nu mai vorbi, cine știe ce o fi fost acolo?
Ce contează ce a fost, îmi răspundeam singur, în gând, așa ceva nu se face. Nici un bărbat nu merită asta! Orice ar fi făcut!
Se poate discuta. Unde sunt femeile care întorc fața, strâng din ochi și varsă o lacrimă? Sau alea pe care le auzi suspinând și spunând: „Nu mă mai iubești”?
Așa, brusc, harșt! Fără un avertisment, măcar un ultimatum.
Fără o negociere, ceva. Suntem perfectibili!
-Ce putea să fie? A ajuns omul acasă și… harșt!
Iar cuvântul ăsta.
-Și nu văd să se adune lumea în stradă că ”Jos guvernul!” ”Jos violența!” E un bărbat, în fine, aproape, dă-l dracului!
Ar merita ca la anul să nu luăm flori și când harșt, surpriză! Să purtăm toți cochilii de alea, de hocheiști.
-Bărbatul nu e discriminat. Nu, dacă îi smulgea unul unei femei o țâță, ia să vezi reportaje, lacrimi, organizații, dar așa… harșt!
-Băi, nu mai spune asta cu harșt.
Da chiar, noi de ce nu ieșim în stradă? ”Stop violența!” sau ”Lăsați-ne testiculele la locul lor” sau, și mai bine, ”Scoate-ți mâna din scrotul nostru!”
(mai mult…)

-Ce faci acolo?
-Scriu ceva pe telefon, știi că vine Ziua Îndrăgostiților și mă…
-Asta văd, scrii, dar nu știu de ce scrii asemenea prostii.
Nu a întrebat cum de colegul de masă aglomerată de cafenea a văzut ce scria. De mult nu mai are mirări legate de intimitate. Mai ales când e la una dintre cafenelele din Centru, unde sunt numărate locurile de unde poți supraveghea strâmtoarea aleii pe unde zburdă păsăricile. Acum era una singură ”în vizor”…

…așa că mai toți de la mese erau concentrați pe telefoane. Ale lor sau ale vecinilor.
-Ai o greșeală mare acolo, în ce vrei să pui pe Facebook…
Atunci a recitit ce scrisese. Da, e o greșeală, bine că n-a apucat s-o posteze. ”Â-mi place blondele” A corectat: ”Â-mi plac blondele”
-Nu e cool să împarți oamenii după culoarea părului. E chiar nașpa, părul se schimbă, se vopsește, cade, nu e corect! Plus că mai ai o greșeală!
”Bă, ăsta are dreptate!” gândi el și corectă din nou. Acum era pregătit de postare: ”Âmi plac blondele”.
-E o discriminare pozitivă ce faci tu acolo. Roșcatele, brunetele, șatenele ce vor simți? Nu culoarea desparte femeile. Sau, în fine, mă înțelegi, nu spui asta public. E atât de primitiv! Și mai e ceva…
Abia atunci s-a prins. Mai era o greșeală. Edit. ”Îmi plac blondele”!
-De ce să-ți placă numai femeile? Bărbații ce au? Ești atât de retrograd? Pentru tine vremurile nu înseamnă nimic? Te rog dă-mi telefonul, să corectez.
(mai mult…)

De câteva luni bune, nu e zi de la Dumnezeu în care să nu vezi pe Facebook pe cineva că ”șeruiește” știrea că niște cercetători au descoperit minunea pe care o face o felie de ceapă pusă noaptea în ciorapi.
De ceva timp, eu mă întreb dacă ăștia de o propagă au și încercat șmecheria.

”O felie de ceapă pusă în șosete vă poate schimba viața!”
Ah, de-aș putea să ”click aici” și să văd cum e seara la ăștia în casă.
Vine el în dormitor. Se scarpină sub burtă și ”gândul cel de jos” e străfulgerat de amintirea vreunei poze de pe net. Din lipsă de altceva, merge spre nevastă-sa. Se oprește în ușă și nările-i freamătă ca ale cerbului care simte miros de lup la izvor:
-Ce pute aici?
-Ce pute, dragă?
Țineți minte bancul ăla porcos – și complet misogin! – cu orbul care intră-n pescărie și strigă ”Fetelor!” Ei bine, eroul nostru intră la femei și strigă ”Batog cu ceapă!”
Alt titlu, aceeași știre: ”Ce se întâmplă dacă ții ceapa în șosete”
Păi, ce poate să se întâmple? Se împute.
Fie ceapa, fie piciorul, depinde de igiena fiecăruia.
Oricum, în știrea ”șeruită” în neștire suntem asigurați că picioarele vor mirosi mai frumos ca înainte de acest tratament! Asta înseamnă că înainte miroseau mai urât!
Brrr!
Studiul, suntem asigurați de propagatori, are legătură și cu ”leacurile din străbuni” și cu medicina tradițională chinezească.
Ce-ți mai poți dori de la un tratament?
Parcă văd prin pereții unui institut de cercetare din marea Chină.
(mai mult…)

Știți genul ăsta de știri? Prima care-ți atrage atenția e poza.

Abia apoi vezi titlul: ” Studiu. Femeile cu fundul mare sunt mai sănătoase și mai deștepte”. Dai click. Adică e clar că prima constatare o poate face în câteva fracțiuni de secundă orice bărbat, dar nu mai auzisem de cineva care să privească un fund de femeie și să-și spună: Deșteaptă fată! Se vede de aici!
Primul lucru pe care-l afli e că nu e constatarea unui admirator de funduri care a dat apoi teste de perspicacitate doamnelor – cea mai ciudată metodă de a intra în vorbă, trebuie să recunoașteți – ci e rodul muncii la o catedră de la Universitatea Oxford!
Bă, ești nebun, adică viața universitară nu e deloc searbădă, ternă ca o pagină îngălbenită de manual, mirosind a deșeurile laboratorului de chimie! Pe undeva e un profesor, poate chiar o echipă, care ajunge la serviciu și spune: Ce avem azi de făcut? Ah, nu mai suport, iar ne uităm la funduri de dame? Vreau o mărire de salariu!
Își șterge apoi ochelarii, pune pe masă cana de cafea și strigă: Să intre prima! Încăpeți, doamnă, vă simt inteligentă! Da, cum să spun, inteligentă rău!
Mai mult, studiul a vizat 16.000 de funduri, pardon, doamne. Păi într-o viață nu ai timp să te uiți după atâtea poponețe. Ce înseamnă sacrificiul de dascăl!
Și cum crezi că-l cheamă pe profesorul ăsta de măsoară mintea în lungimea elasticului de la chiloți?
(mai mult…)

-Azi e Ziua Internațională a Îmbrățișărilor!
Cuvintele astea au răsunat ciudat în mintea mea. În sufletul meu. Parcă le rostise vocea iubitei.

Mi-am simțit mâinile încolăcite pe un trup iubit. Vedeam căldura cum trece din unul în celălalt. Mâini care se plimbau pe spatele meu și, ușor, respirația mea căpăta miros de păr. O zi în care toată lumea sărbătorește tocmai îmbrățișarea mea!
Parcă vocea iubitei deja mulțumea lumii pentru urări. Dar nu, nu era vocea ei.
-M-ați auzit?
Am ridicat ochii din lumea viselor și mi-am adus aminte, după rătăcirea de doar câteva fracțiuni de secundă, că sunt în cafenea, la masă cu un necunoscut. Un hazard al locurilor libere sau ocupate într-un loc unde cafeaua e mai bună decât acasă.
-Da, am auzit. Ce e aia, Ziua Îmbrățișărilor?
-Nu știu, o prostie hipsterească. Am văzut pe Face.
-Aha, și?
M-am uitat spre el destul de urât, cât să înțeleagă că, indiferent de ce-o avea-n minte, nu vom sărbători împreună aniversarea. Zilele astea nu mai știi cum să…
(mai mult…)

-Niște tâmpiți! Au omorât speranța!
Ion a lovit cu palma peste genunchiul gol, destul de tare ca Maria să tresară. Altfel, vorbele lui nu o mai interesau. Era și ea supărată.
Metroul a oprit în stație și a urcat un singur tip. Nu apucase să-și dea jos pantalonii și țopăia cu ei în vine. Cu un crac scos și celălalt înțepenit în bocanc. A terminat treaba abia când s-a așezat. Jenat, a zâmbit ca și cum își cerea scuze:
-Abia ce am coborât în stație și a venit…
Nu l-au băgat în seamă. Mulți se pișă pe memoria înaintașilor care s-au jertfit ca noi să mergem azi mai comod.
S-a uitat din nou la Ion. Nu meritau niciunul să trăiască aici, dar asta e, împotmoliți în țara asta plină de bigoți, proști, sclavii trecutului.
Ceva timp nu au scos niciunul nici un cuvânt. Ion și-a pus piciorul epilat peste cel hirsut, simbol al respectului cuvenit ambelor sexe. Maria își admira tatuajul de pe pulpe. De nervi îi venea înapoi masa de prânz, salată cu salată, agrementată cu foi de salată. Bună, dar cam grea pentru micul dejun.
(mai mult…)

Știu că toți cei care citiți acest text sunteți niște intelectuali fini și că nu ați tastat niciodată pe o porcărie decadentă cum ar fi știri cu dame goale! Deși eu cred că…
Pe ecran mi-a apărut sugestia de a citi ” Aparatul foto a surprins TOT ce ascunde sub rochiță. Doar în Playboy i-ai mai văzut fluturașul intim!”
Cum nu-i văzusem domnișoarei fluturașul în revista pentru bărbații adulți și maNiferi și nici nu știam cum arată un fluturaș intim, am tastat și am aflat că o tipă are un tatuaj pus cam unde acum nu e nimic, dar acum vreo 20 de ani era elasticul de la chiloții tetra.
Am trecut repede peste, dar în partea de jos – a paginii, nu a fluturașului! – am găsit. ” Secretele INTIME ale cuplului Ceauşeşcu sunt incredibile! IMAGINILE CENZURATE. De ce i se zicea Tovarăşei <>”
Am aflat că Leana nu purta chiloți, informație de care mă lipsisem și pe când ea trăia, dar acum, când până și absenții chiloți ar fi putrezit.
O altă recomandare: ”Greșeala pe care o fac peste 85% dintre cupluri în pat”.
(mai mult…)

Nu e deloc cinstit ce li se întâmplă bărbaților în materie de Moș Nicolae.
Oameni suntem și noi și cădem în păcat, iar când o facem suntem induși în eroare. Sau, mai bine zis, ispitiți, dacă e să folosim termenul care i-a justificat greșeala primului dintre noi.

Și ajungi la primele sărbători petrecute împreună. Dragostea te transformă într-o combinație bizară de copil altruist care se bucură de fericirea din ochii celor dragi, spiriduș din alaiul Moșilor de tot felul și părinte care pândește somnul plodului pentru a-i umple pantofiorii cu daruri. Dar…
(mai mult…)