Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- Bensonhurst Blues sau “Chemarea începuturilor”
- Nu mă deranjează că vremelnic Băsescu gândește ca mine
- Femei goale, povești vechi și politică
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Avantajele doamnelor cu fundul mare. Studiu științific
- Jurnal de tătic. Cum reușesc femeile să joace bărbații pe degete
Alte texte de vineri
- Explicația motivului pentru care îmi pun nevasta pe drumuri în fiecare primăvară
- Sex în iarna lui ’84
- Femei goale, povești vechi și politică
- Bărbatul între două vârste. Ce a fost acest concept și ce a ajuns
- Femeia care vrea să îmblânzească trandafirii
- Nevasta omului din cafenea. Frumușică
- Rețeta zilei: iubire pe un pat de leuștean
- Reclama cu tipul care se bese-n nasul câinelui
- Mesaj de 1 Aprilie pentru nevastă-mea
- Nu mai cred în dorințele puse când sufli în lumânări
- O veste proastă pentru cei care s-au înscris: Festivalul onaniștilor de la Praga nu se ține!
- Harștul de Vaslui
- Â-mi place blondele!
- Bluesul ciorapilor cu ceapă
- Avantajele doamnelor cu fundul mare. Studiu științific
- De ziua voastră, la mulți ani, îmbrățișărilor!
- Hipster în 2069. SF în chiloți
- Din ciclul ”Poți să-mi fluturi ș-un tramvai...”
- Cum am ajuns cu Daniela Crudu la mitingul ciobanilor
- Băi, Moș Nicolae, de ce ții cu femeile?
- Iubirea fără Facebook e ca... Like și share!
- Zile fără ea
- Recunoașteți personajul?
- O amintire din 1990, cu blugii Omat. Prespălați!
- Schimbă masca, iubito!
- Nevasta prietenului meu e misogină
- Dumnezeu se bâlbâie când vine vorba de Taina Căsniciei
- Atenție, bărbat în depresie!
- Când doi oameni nu se înțeleg dimineața...
- Vis de bărbat
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Category Archives: Texte de vineri

Iubirea fără Facebook e ca… Like și share!
Scena asta se poate repeta în fiecare casă. Poate nu și dialogul de mai jos, deși…
În mijlocul sufrageriei e o canapea uriașă, în formă de ”L”. Când au ales-o, părea că e de la ”Love”, acum pare că-i de la ”Lost”.
Ea stă pe latura mică, are picioarele ghemuite sub fund. Nasul e băgat în telefon. Degetul mare împinge una după alta postările. Din când în când, ochii devin atenți și degetul lovește un titlu. Zâmbește sau strâmbă din nas și apoi lovește iar ecranul.
Pe latura mare a canapelei e el. Tot cu nasul în telefon. Scrie. Citește. Zâmbește.
-Auzi?
El scrie, citește, zâmbește, nu răspunde…
-Auzi? Tu nu mă mai iubești!
El scrie, citește, nu mai zâmbește, răspunde:
-Ce prostie. De unde ți-a venit?
-Nu mi-ai spus-o de mult timp.
-Prostii. Și azi dimineață, la plecare…
-Vorbe, nu mi-ai arătat de mult timp că mă iubești.
El a lăsat telefonul.
-Adică ce nu am făcut?
Ea s-a uitat ca la unul care nu știe să treacă strada.
-Lasă, n-are importanță…
Au luat din nou telefoanele și s-au afundat. ”Ciudate-s femeile – s-a gândit el – acum pornesc o discuție, acum o opresc. Ce dracu’ o vrea de la mine?” Degetul mare a început din nou să alunge imagini și cuvinte. S-a oprit pe o melodie. O pusese unul și scrisese ceva cu iubirea, cu amandinele și pisicuțele… Un bou!
Melodia i-a rămas, însă, în minte. Nu a pornit-o, o știa.
Își aminti cum acum mulți ani, într-o seară, la un bal, a auzit melodia. O cânta o orchestră care nu avea nimic din versiunea originală, dar el a avut un impuls. S-a ridicat și a întrebat-o: ”Dansezi?” Ea s-a uitat întrebătoare, el nu dansa niciodată, dar n-a pus întrebări, a sărit drept în brațele lui.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Zile fără ea
Nu îmi plac diminețile fără ea.
Sunt foarte lungi. Interminabile. Cafeaua pare că nu se mai termină. Orice plan faci pentru ziua care stă să înceapă se năruie când te gândești mai bine la el.
Nu-mi place să-mi beau cafeaua de dimineață fără ea. Ziua pare fără speranțe. E ca și cum stai acasă, răcit și vezi la meteo că vremea la mare va fi frumoasă, însorită și valurile blânde.
Veștile sunt bune, dar parcă-ți pare rău să le auzi.
Nu-mi place nici pauza de prânz fără ea.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Recunoașteți personajul?
De dimineață am salvat un cățeluș.
L-am văzut pe wall-ul uneia și am dat share.
Femeia scria că l-a găsit nu mai țin minte unde și că nu are cum să-l îngrijească, că mai are doi căței și unul dintre ei e foarte gelos. Îi căuta pribeagului un cămin.
M-a impresionat, pentru că animăluțele astea nu au nici o vină că nu se descurcă singure în lumea noastră. Nu am cățel, dar îmi plac. Mă gândesc însă că e incomod, să-i scoți de câteva ori pe zi, să-i plimbi fie iarnă, vară sau toamnă ploioasă.
Ia uite, deja a adunat un like!
Faptele bune mă fac să mă simt bine. E atât de ușor să ajuți.
Nu costă nimic, un like, un share și nici nu te ridici!
Apoi am răzbunat un leu ucis în Africa. Am semnat un angajament că voi boicota cabinetul criminalului, un stomatolog din America.
Asta chiar m-a făcut să mă simt bine!
Am închis calculatorul.
Foto Alex Mazilu
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
O amintire din 1990, cu blugii Omat. Prespălați!
Unele lucruri le scriu pe blogul ăsta cu gândul că vreodată fetele mele vor citi. La multe postări, evident mă gândesc și că poate n-ar fi rău să nu citească nevastă-mea sau soacră-mea.
Era în 1990, undeva imediat după sărbători. Eu și ea eram în bucătăria casei părinților ei. Eu fumam, țigări cu filtru. Îmi amintesc bine asta, înseamnă că apăruseră primele chioșcuri private.
Ea mânca ciocolată. Elvețiană, semn că începuseră să se vândă din ajutoarele din decembrie trecut.
Eu purtam blugii Omat, prespălați, noi ca un banc cu Bulă fără Nea Nicu.
Am dat drumul la radio și am înlemnit.
La noi pe stradă, cu vreo doi înainte, un prieten primise discul din America. L-am ascultat până l-am tocit. L-am tras pe casete, cu cablul legat între pickup și un Crown care scârțâia la casetele ORWO.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Schimbă masca, iubito!
-Bine, bine, nu mai mergem anul ăsta la petrecerea de Halloween, dar dacă am fi mers…
El s-a gândit să se mai prefacă ocupat. O discuție care începe cu ”dar dacă” se termină prost.
-Dacă am decide… prin absurd, să mergem, m-aș costuma în zână!
N-a răspuns, dar a ridicat ochii spre ea. Ea s-a rotit și a îndepărtat mâinile ca și cum ar zbura.
-Mi-aș lua bagheta magică la mine și aș transforma toate prietenele noastre în prințese!
S-a prins în jocul ei:
-Cu pantofi de cristal?
-Daaa! Ar fi toate reginele balului.
-Bine, dar oricum nu mergem. Anul trecut a fost groaznic. M-am făcut de râs cu femeia aia…
Ea s-a oprit din dansul de zână și a rămas pe gânduri:
-Da, nu a fost frumos să-i spui că e costumată în dovleac.
-Dar nu arăta a balerină!
-Hai lasă! Nu mergem. Dar dacă, prin absurd, repet…
-Nu, acum doi ani. Poate trei.
-Aia a fost mișto! Când ai întrebat-o pe femeia cu dinți de Dracula de ce nu s-a mascat, că doar e Halloween? A fost genial!
-Da, părea haios, dar nu pe tine te-a pălmuit. Nu mergem!
-Aș avea la mine și un costum de vrăjitoare. L-aș pune puțin înainte de miezul nopții.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Nevasta prietenului meu e misogină
Povestea mi-a fost relatată de un prieten și nu o să-i dau numele, nu atât pentru a-l proteja pe el cât pe nevastă-sa, pe care, sunt convins, o veți acuza pentru gândirea total discriminatorie de care a dat dovadă.
Cică într-o seară stăteau amândoi în sufragerie. El a vrut să găsească un subiect benign de conversație:
-Angajez o secretară.
Ea a lăsat ce făcea și l-a privit ca și cum ar fi tras un pârț. El s-a gândit că privirea e de fapt de încurajare:
-O fată tânără, în forță. Mă descurc tot mai greu de unul singur și aș vrea să mă ajute…
-Deci te-ai săturat să o faci singur și vrei să te ajute cineva!
Prietenul mi-a mărturisit că, la acel moment al conversației, a simțit în tonul femeii o notă erotico-răutăcioasă. Dar a alungat impresia, nevastă-sa e femeie serioasă! Nu se gândește la sex mai mult de o dată pe lună și un astfel de eveniment se consumase în acea lună. La gând se referea, desigur.
-Da, ar fi bine să angajezi. Dar de ce nu un… secretar? De ce neapărat o secretară?
-Păi, pentru căăăă…
-Așa?
-Pentruuu…
-Da, ar fi bine să angajezi un secretar. L-aș folosi și eu la unele treburi.
Discuția lua o discuție total neplăcută pentru prietenul meu. A încercat să explice alegerea sa inițială:
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Dumnezeu se bâlbâie când vine vorba de Taina Căsniciei
Unii se întrebă ce face un pierde-vară după ce ruginesc frunzele. Răspunsul e simplu, pierde toamna!
Cafenelele nu se închid, doar mesele eternilor atârnători se trag mai la adăpost, iar subiectul preferat nu mai e silueta femeilor care trec pe stradă, ci numărul de haine care o ascund.
La o masă din astea stăteau 3 indivizi, 2 săriți bine de vârsta primei iubiri și unul destul de tânăr ca să privească tandru-n telefon și să mângâie umed pe ecran o poză colorată ca o prăjitură.
-Te însori, nu?
Tânărul nici n-a răspuns, dar vorbitorul nu avea nevoie de un partener de discuții, ci de un depozitar al unor experiențe care meritau să supraviețuiască oamenilor care le-au trăit. Ba chiar ar fi meritat să trăiască mai mult și decât clădirile în care s-au consumat.
-Eu am fost căsătorit o singură dată – a zis profesorul de ocazie – și mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru asta. Adică mesajul lui Dumnezeu era clar ca lumina zilei: Căsnicia nu e pentru tine!
Puștiul a tresărit ca și cum lui i-ar fi vorbit Dumnezeu.
-Am înțeles și nu am mai încercat.
A lăsat un moment de liniște, absolut natural, fiind vorba de o traducere a vorbelor Cuiva care nu a mai vorbit de câteva mii de ani…
-Căsnicia nu e glumă, e una dintre Tainele Sfinte. Eram tânăr, ca tine, când am înțeles că Taina e pe viață. Nu căsnicia în sine, mesajul e pe viață: ești făcut pentru căsătorie sau nu.
Tânărul a lăsat telefonul.
-Mă bucur că te pun pe gânduri. E bine să chibzuiești înainte de a păși în asta…
Al treilea mesean a luat aparatul și a admirat fotografia. Tânărul a spus, oarecum fără convingere:
-Ai dreptate, nu mă însor…
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Atenție, bărbat în depresie!
Când vine toamna, un bărbat începe să se simtă…
Bărbatul se simte ca într-o colivie, când trece vara, frunzele cad ca muștele în reclamele la insecticid și hainele acoperă femeile precum un capac de sicriu, apăsat peste imaginația tot mai plăpândă.
De o parte e un perete de ploaie și întuneric, pe alta, un zid din mirosul conservelor ce fierb, împuțind casa cu promisiuni deșarte despre gusturi din vremea postului. Drept în față e închis, între el și libertate e un munte de flanele de casă, pantaloni groși ca un refuz și botoși cu urechi de iepure. Spatele e și el blocat de un perete fără fisură din amintiri și regrete despre vara ce a fugit ca un ibovnic surprins în așternut de soțul întors mai devreme de la vânătoare.
Într-unul din pereți a săpat în anii trecuți o gaură, numai bună să se strecoare, dar și ea e acum înfundată de o gheretă de santinelă.
Și bietul bărbat ridică ochii spre tavanul împodobit cu planurile primăverii viitoare, când ochii se dezmorțesc odată cu obrajii fetelor la vederea ghioceilor și jurămintele verii ce topește vigilența. Dar tavanul e atât de sus!
Într-o cușcă din asta stătea un bărbat și santinela lui.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Când doi oameni nu se înțeleg dimineața…
Ultimul mesaj trebuie să fie unul special. Unul care să-i marcheze memoria, să o chinuie, să o bântuie. Tot restul vieții, femeia asta trebuie să țină minte ultimul mesaj primit de la el. Poate pe el îl va uita, poate peste ani și alte iubiri nici nu va mai reține cum îl chema, dar ultimul mesaj îl va întipărit, de la prima la ultima literă!
Lumea e plină de femei…
A cunoscut-o acum câteva luni. S-au plăcut imediat, ca și cum erau sortiți unul pentru celălalt.
Ce mama dracului să scrii în mesajul de adio? Stătea în fața laptopului și nu găsea cuvintele potrivite.
”Draga mea…”
S-au mutat împreună la doar câteva zile după ce s-au cunoscut. Asta a fost prima greșeală.
Cum să începi un mesaj de despărțire cu ”Draga mea”? O prostie. A șters.
Seara ascultau muzică. Îmbrățișați…
Adormeau ghemuiți unul în brațele celuilalt. Dar dimineața…
Vraja dispărea la apariția luminii. Cu o scuturare din cap a gonit amintirea dimineților. Zi de zi, așteptând-o să iasă din baie, își dădea seama că nu erau croiți unul pentru celălalt. Apoi ea îl aștepta pe el… Nu, clar, dimineața vraja dispărea! Și mai știa ceva – poate din viață, poate dintr-o carte cu sfaturi mobilizatoare – doi oameni care nu se înțeleg dimineața vor sfârși prin a nu se înțelege toată ziua.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Vis de bărbat
A cunoscut o femeie ai cărei ochi dansau așa…
… când simțea pe picioare, pe sâni sau talie priviri încălzite de admirație și dorință.
Și el, uitându-se la ea, se simțea ca o…
… magnolie care parcă ar vrea să mai înflorească și toamna, chiar dacă acum floarea ar fi ascunsă sub frunzele groase ale amintirilor și promisiunilor, uitate măcar pentru o oră.
Acum seara trecuse. Trecuse și mai mult de jumătate din noapte. Întunericul prea puțin dizolvat de neputincioasele felinare era zgâriat doar de tocurile ascuțite ale femeilor ușoare ca un jurământ și de fâșâitul bărbaților care se lipeau de ziduri, furișându-se spre case.
În lift și-a privit imaginea în oglinda pe care de prea mulți ani nimeni nu deranjase rahații de muscă. A tresărit ca atunci când înțelegi, chiar până să vezi cărțile, că tu-ți pui toate speranțele într-un full iar cel din fața ta are un careu.
Pe gulerul cămășii trona o pată roșie-întunecată, o hologramă de buze întredeschise. Brusc și-a amintit că femeia ai cărei ochi dansau nu avea numai sâni, talie sau picioare! Și inima aproape i-a stat.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment