Ce ar fi fost Paradisul fără Eva?
Exclusiv pentru doamne și domnișoare

nici un colț de Rai nu e Paradis

fără

o Evă…

Poate două?

Johnny Cash – Flesh and Blood

PS Ce ar fi Paradisul fără o Evă care să-ți ofere un măr dulce și zemos? Un Adam durduliu, tăvălindu-se singur în iarbă, înconjurat de masculi din toate speciile care se hârjonesc, chicotind tâmp… plictistor! Asta e și esența piesei Flesh and Blood a lui Johnny Cash. Scoasă în 1970 – la 2 ani după ce iubirea sa interzisă de-o viață, June Carter, i-a acceptat cererea în căsătorie și la un an de la revenirea pe prima scenă a muzicii, prin concertul din închisoarea San Quentin – melodia este și o esență a vieții de până atunci a acestui patriarh al muzicii rock’n’roll și country. Paradisul traiului de vedetă internațională, succes, bani, o soție și o fiică așteptându-te cuminți acasă, toate păreau fără valoare dacă nu o avea și pe June…

Piesa e compusă pentru coloana sonoră a filmului I Walk the Line, al lui John Frankenheimer, cu Gregory Peck și Tuesday Weld. Povestea e pe același calapod, doar că pusă-n decorul unui western autentic, un șerif își trăiește Paradisul unei vieți tihnite, o slujbă călduță, o căsnicie calmă, dar simte nevoia unui măr, mușcat cât e-n mâna unei puștoaice focoase care, din păcate, e fiica unor contrabandiști cu alcool. Spre deosebire de povestea lui Johnny Cash, cea a eroului lui Gregory Peck se termină prost…

Flesh and Blood a urcat, în 1971, pe locul întâi în topurile country.

Comentarii via Facebook

comments