Ce are în cap femeia care se schimbă de haine de faţă cu un bărbat…

Se obişnuise de câţiva ani buni ca ea să-l trateze ca pe un prieten, un confident, un sfătuitor. Nu-l deranja, discuţiile cu ea căpătau cumva ceva din farmecul pervers al momentului când o femeie se schimbă de haine în preajma ta. Ea nu dă nicio conotaţie erotică gesturilor naturale, dar nimic nu poate împiedica imaginaţia ta să funcţioneze liberă… Până la urmă… e general acceptat că bărbaţii sunt piedica în calea prieteniilor între sexe.
Ea pune muzică…

El toarnă cafelele. Ea s-a aşezat pe canapea, adunându-şi picioarele sub fund şi a spus.
-Auzi? Am de luat un cadou pentru un tip mai special…
-Ai cunoscut pe cineva?
Nu se aştepta după atâţia ani, dar ideea îl deranja puţin.
-Păi i-ai o cravată. E ca o felicitare, din culoare şi model poţi să-i spui tot ce crezi despre el şi mai ales ce simţi pentru el. Ia una cu flori, te scuteşte de la a mai cumpăra un buchet.
-Nu poartă cravată. Aş lua…
-Mm, genul casual sau e prea tânăr încă? O carte, e cadoul ideal, jonglezi din titlu, din dedicaţia de pe pagina de gardă…
-Mă gândisem la ceva pe care să-l aibă mereu…
-Un breloc, un stilou? Dacă e într-adevăr un tip special…
-Da, e special. Ce faci mă chestionezi?
-Nu, nu, e treaba ta, mă gândeam că astea sunt cadouri despre care să spui că poartă noroc. De genul „Uite, o lăbuţă de iepuraş!” sau „Un stilou să semnezi cu el contractele importante!” Sau poate că n-are nevoie de noroc dacă te-a cunoscut pe tine şi e prea bogat să mai aibă nevoie de contracte…
-Iar mă interoghezi! Eu te întreb prieteneşte şi tu…
-Fumează?
-Iar începi?
-Nu, voiam să spun să-i iei o brichetă, Dupont, Ronson, Zippo… În funcţie de individ. Dacă e mai fiţos i-ai un Dupont, au clasă, clinchetul te anunţă că a încheiat tabietul aprinsului ţigării. Ronson, dacă e sportiv şi totuşi elegant …
-Şi Zippo?
-Eh, Zippo… ştii că astea-s preferatele mele. „Al treilea coi”… aşa se spune. E genul ăla de accesoriu care te bagă definitiv într-o categorie… bărbaţi… Ştii, în 1932…
-Stai, nu-mi mai spune a o mia oară povestea! O ştiu pe dinafară, cu buzunarul de mărunţiş de la Levi’s 501…
Ea s-a ridicat şi s-a dus spre geantă. A cotrobăit un pic – parcă prea puţin faţă de cât de mare e geanta şi a scos o cutie de brichetă. Zippo…
-La mulţi ani, prieten drag!
El a rămas mut. Două gânduri i-au străfulgerat imediat. Primul… nu numai bărbaţii strică prieteniile între sexe şi, al doilea, nu toate femeile care se schimbă de haine în preajma ta spală gesturile naturale de orice conotaţie erotică…
PS Lansat în 1977, Daytime friends dă titlul celui de-al doilea album al lui Kenny Rogers după despărţirea de formaţia The First Edition. Legendele urbane spun că piesa i-ar fi dedicată femeii pentru care divorţase cu un an înainte, Marianne Gordon, o actriţă cu care s-a şi căsătorit.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.