Mai lăsă să curgă câteva picături de whiskey, până când dunga uleioasă mângâie buza paharului. Sorbi și tăria începu aproape imediat să-și facă efectul, umplându-i trupul de căldură. Se lăsă pe canapea și așteptă să dispară stressul zilei din fiecare fibră a corpului.
De jos, de la restaurant se auzea un lăutar. În mod normal l-ar deranja, acum nu-i dădea atenție. Nu are decât să țipe.
Mădălin Voicu – De ești supărată
Ziua de calvar începuse cu 24 de ore în urmă, în seara de miercuri. Pe stradă, în mulțime, se înghesuia să ajungă la tarabe. Dincolo de zidul de oameni vedea numai șnururi alb-roșii. Le ura, nu-i spuneau nimic. Sub ochi avea un dicționar de substantive, coșari, pisici, omuleți, extratereștrii, broaște, căței, țestoase, șopârle, flori, maimuțoi.. era sigur că nu avea cum să aleagă perfect, între a mai sta acolo și a pleca rapid a ales soluția simplă. A luat un pumn de coșari, i-a plătit și a pornit spre casă.
Dimineață nu–i venea să se ridice din pat. Ar fi vrut ca ziua asta să nu înceapă niciodată! Soția trebăluia deja în bucătărie. Mirosul de cafea, dar și urgența cu care trebuia să ajungă la baie l-au făcut să se ridice. Luă un coșar. Ea-l întâmpina în ușă. ”Vai, un coșar, ce drăguț!” Nu a stat mult la pupat pentru că… de dincolo de ușa băii o auzi: ”Dragule, te grăbești un pic? Poate ne oprim și la mama!” Gândi: ”Da’ poate beau cafeaua înainte!” Cu voce tare spuse:”Da, sigur, mă grăbesc!”
”Ce flori frumoase! S-au ieftinit de ați luat atâtea?” Stătea ca prostul în ușa soacrei cu buchetul în mână. ”Și un coșar! Ce frumos! Pe vremea mea se dădeau gratis, la mercerie!” Ar fi vrut să-i spună că nu, nu se mai dau gratis. Costă… ”Un semn de primăvară, mamă! El l-a luat…” Doamne, cum știa să-l scoată din cele mai groaznice momente.
Nu a crezut niciodată că pe lume sunt atât de multe profesoare! Cred că le angaja pe 1 și le concedia imediat după 8 martie! ”Vai, mulțumesc, să știți că fetița merge bine, dar scârțâie la engleză. Ați adus un mărțișor și pentru doamna de engleză?” Da, sigur că adusese… un coșar!
A pus un buchet de ghiocei și la mormântul mamei. Apoi reculegerea a făcut-o în fugă, alergat de o haită de maidanezi.
A mers din birou în birou, lăsând câte un coșar pe mese pline de coșari. Arăta ca un brontozaur cu un ghiocel în dinți, dar colegele se ridicau și-l pupau, așa, cu buzele într-o parte, ca și cum avea obrazul din usturoi și nu voiau să le miroasă gura.
La dracu! Trecuse! Ce bine era când era mic, ceva cretă, febră și scăpa de ziua asta! Trecuse? Ascultă din nou înșiruirea de nume din cântecul lăutarului și, la auzul unuia anume, tresări plăcut. Băgă mâna în buzunar și atinse ultimul coșar care îi rămăsese. Atunci privi pentru prima oară cu atenție camera de hotel unde era. Patul din față arăta ca o promisiune secretă… Tocmai îl analiza când ușa se deschise ușor. Silueta Ei se profila în lumina holului. Calvarul se încheiase.
PS Dumnezeu a creat femeia… vedeți și voi titlul. Iadul a apărut când pe lume au venit următoarele femei! Legat de nume, ce să spun, cred că numele românești de femei au rezonanțe de sărutări, arome de flori, culoare precum un iaz ce ascunde tulburare… sau poate doar îmi plac mie femeile de la noi!
PPS De ești supărată, un cântec de la începuturile muzicii lăutărești de mahala, culeasă, se pare, de Constantin Eftimiu. Interpretarea prietenului meu Mădălin Voicu, însă, mi se pare artă pură, focoasă precum iubirea profund românească.
2 Responses to Dumnezeu a creat femeia când a simțit că Paradisul poate fi perfecționat!